cineva toată noaptea a spălat urmele trecutului

ajung pe insule vechi în partea ta de sud
râurile roşii la apus îneacă malurile orizontului
nu le pot desena, noi privim
suntem aleşi de un cer

emoţiile roase până la os
şi părul meu tuns se zbat - amintiri
scriu versuri sub luna pe jumătate plină
de amuţesc toate stihiile

primăvara se învârte-n cercuri
numără
nu clipele ci îmbrăţişările
fotografia ta mă priveşte lung
degrabă în loc de versuri îti voi scrie rugi

noaptea încă hoinăresc prin staţii de tren
lumea acolo stă în rând la Dumnezeu
noi vom fi trimişi în rai
după păcate

beau ceaiul cald şi vorbesc despre peşti
ei vor în apele tale
dimineaţa se întinde proaspăt
cineva toată noaptea a spălat urmele trecutului
o fila albă de februarie scârţîie sub tălpi
desenez sufletul tău sau poate oceanul
dar cred că... e una şi aceeaşi imagine

Vizualizări: 15

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Comentariu publicat de m. frumosu pe Februarie 23, 2011 la 2:08pm
multumesc frumos mara, ma bucur de vizita.
multumesc tuturor pentru Like!
Comentariu publicat de mara pe Februarie 23, 2011 la 9:25am
sufletul devine ocean de taceri,versuri minunate...cu drag mara
Comentariu publicat de m. frumosu pe Februarie 21, 2011 la 7:29pm
multumesc frumos pentru remarca, pentru lectura, păreri.
Comentariu publicat de Reteaua literara pe Februarie 21, 2011 la 2:28am
Bun poem. Însă nu mi se pare finalul prea reușit. E cam discordant față de conținut. Nu are forță. Iar treaba asta cu spălat urmele trecutului sună cam tare a clișeu ...

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor