Cioran, un clasic al deznădejdii (II)


Cioran, un clasic al deznădejdii (II)

 

„N-am inventat nimic, am fost doar secretarul senzaţiilor mele.”

                                        E. M. Cioran

 

Îmi încheiam prima parte a eseului de săptămîna trecută cu cîteva succinte consideraţii asupra laturii mai puţin vizibile a existenţei celui considerat de scriitorul şi filozoful german Peter Sloterdijk drept cel mai important scriitor-filozof pe care-l cunoaşte, anume corpusul epistolar, cu convingerea că receptarea operei şi în egală măsură a biografiei unui autor atît de complex şi complicat precum Emil Cioran, a personalităţii sale în asamblu aşadar, e de neimaginat fără valorificarea şi interpretarea corespunzătoare şi cît mai complete cu putinţă a mărturiilor asupra a tot ceea ce, într-un fel sau altul, îl defineşte ca om, gînditor şi scriitor de-o factură atît de specială. Asta în cazul în care, evident, se doreşte aducerea cît mai corectă la lumină, pe căi cît mai directe şi scoaterea de sub camuflaj a respectivului personaj dar mai cu seamă a ceea ce, cu un termen generic numim sinele scriptural. Aşa precum însuşi Cioran afirma:„Adevărul despre un autor e de căutat mai degrabă în corespondenţa acestuia decît în opera sa. Cel mai adesea, opera este o mască.” Sigur, din corespondenţă în primul rînd e de aflat adevărul dar şi din jurnale, memorii, interviuri şi mărturisiri directe, note autobiografice şi terminînd cu bio-bibliografii, studii şi exegeze, care fiecare în parte şi toate laolaltă concură spre a  conduce nicăieri altundeva decît acolo, în „spatele uşilor închise”, adică în acel univers fascinant al laboratorului de creaţie, întru înţelegerea deplină a celor mai intime resorturi şi a complicatelor mecanisme care, pe de o parte, au generat naşterea operei şi modul în care ea a fost primită, ecourile stîrnite în rîndul publicului şi criticii iar pe de alta, au oferit amănunte legate de viaţa zilnică a creatorului şi a lumii în care el a vieţuit, cu frămîntările şi bucuriile sale, cu împlinirile şi dezamăgirile, cu întîmplările mai mult sau mai puţin picante ţinînd de mentalul sau biologicul său. Cu alte cuvinte, care au înlăturat acel înveliş reprezentat de operă şi au oferit celor interesaţi personajul cît mai „dezgolit” cu putinţă, în toată splendoarea lui, precum trupul statuar al unui magnific armăsar pursânge, căruia i s-a scos harnaşamentul.

 

Aminteam şi faptul că un capitol important din luxurianta corespondenţă a lui Emil Cioran l-a constituit epistolarul către părinţi dar mai cu seamă cel adresat fratelui său Aurel, căruia filozoful i-a expediat de-a lungul timpului aproape 400 de scrisori ! „Conversaţie cu un absent, scrisoarea este un eveniment major al singurătăţii” cum uşor aforistic o definea Cioran, această corespondenţă (adresată, în afara familiei şi unor prieteni sau cunoscuţi mai vechi) a făcut, de altfel, obiectul unui volum*, apărut într-o primă ediţie în 1995 care, fără pretenţie de exhaustivitate în privinţa documentelor incluse, reprezintă, indiscutabil, un demers sine qua non în desluşirea corpusului eseistic (şi nu numai!) auctorial. Un alt volum**, apărut recent la aceeaşi editură, conţine, pe lîngă cele 158 de scrisori inedite descoperite de profesorul George Guţu în „Arhiva Literară a Bibliotecii Naţionale Austriece” din Viena, redactate în germană (în perioada 1971-1990, adresate de Cioran prietenului sau Wolfgang Kraus, editor, critic literar şi eseist austriac) şi o secţiune care cuprinde cîteva fragmente din jurnalul lui Kraus în care acesta vorbeşte despre Cioran***. În contextul a ceea ce spuneam mai devreme şi din acest volum aflăm o serie de lucruri cvasi-inedite, legate de omul nostru (despre iubirea şi resentimentele sale faţă de Paris, despre condiţia sa de exilat, portrete ale unor prieteni ori impresii despre cărţi, despre caducitatea bătrîneţii - „Ca un batrân ce sunt, îmi petrec timpul înconjurat de dicţionare. O ironie fără seamăn...“ -, despre simple banalităţi cotidiene, despre îngrijorarea sa faţă de precaritatea situaţiei politicii occidentale a vremii dar şi faţă de aceea a României din 1989: „Evenimentele (...) m-au entuziasmat la început, nu însă şi acum. Totul a eşuat în această ţară. Asta e singura ei originalitate“, cum nota în octombrie 1990, în ultima sa scrisoare către Kraus), scrise cu un umor amar şi paradoxal, cu nonşalanţă şi cu o autoironie şfichiuitoare. Cu toate că spunea apăsat că adevărul despre un autor trebuie căutat în corespondenţa acestuia, despre unul dintre maeştrii săi recunoscuţi, filozoful Friedrich Nietzsche, se exprima cu un sarcasm tăios vizavi de metamorfoza impardonabilă, de nerecunoscut, inexplicabilă suferită de acesta în scrisori: „În cărţile sale, Nietzsche joacă un rol, se erijează în judecător sau profet, îşi atacă prietenii şi duşmanii şi se plasează – orgolios – în centrul viitorului. În schimb, în scrisori se plînge, e nenorocit, abandonat, bolnav, amărît, e tocmai contrariul a ceea ce se vede în necruţătoarele sale verdicte şi imprecaţii, adevărată însumare de diatribe.(va urma)

 

Bogdan Toma  

* „Scrisori către cei de-acasă” , ediţia a III-a, ed. Humanitas, Bucureşti, 2010 (ediţie îngrijită, note şi indici de Dan C. Mihăilescu, traducere de Tania Radu, cu texte stabilite şi transcrise de Gabriel Liiceanu şi Theodor Enescu)

** „Scrisori către Wolfgang Kraus”, ed. Humanitas, Bucureşti, 2009 (traducere şi stabilirea textelor din germană, introducere, ediţie îngrijită şi note de George Guţu în colaborare cu Gertrude Kothanek şi Thomas Angerer; transcrierea pasajelor din jurnalul lui Wolfgang Kraus de Gertrude Kothanek)

***„ (...) îmi aminteşte de un anabaptist; un chip slab de ţăran, cu ochi mari, albaştri, strălucitori, măcinat de vreme, osos... Un mers agitat, cu paşi mari, un fel de-a vorbi sacadat, avântat, de parcă i-ar fi greu să ţină pasul cu şuvoiul gândurilor sale, cuvintele se rostogolesc, se suprapun, dând glas unor formulări incisive şi precise. Un om de o bunătate deplină“, scrie Kraus.

Vizualizări: 18

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Comentariu publicat de Irina Lucia Mihalca pe Iunie 20, 2011 la 8:33pm
Un nou fragment interesant, complex! Multumesc pentru acest moment de lectura.
Comentariu publicat de Claudiu Bors pe Iunie 20, 2011 la 12:49pm
Aveti dreptate, domnule Zoltan Terner, am folosit un cuvant nepotrivit.
Comentariu publicat de Zoltan Terner pe Iunie 20, 2011 la 12:30pm

Analiza fina , nuantata si complexa. Ce poti pretinde mai mult unui hermeneut? Poate ca prezumtia de relativitate fata de  propria interpretare. Dupa opinia mea, orice demers interpretativ este un moment al unui proces care nu trebuie socotit niciodata inchis. Universul cioranian este prea dinamic si  prea contradictoriu pentru a putea fi descris in linii distincte si clare.

Nu inteleg sensul expresiei folosite de dl. Claudiu Bors "introspectie in textele epistolare"  Psihologic mi se pare a fi un nonsens

Comentariu publicat de Claudiu Bors pe Iunie 18, 2011 la 11:56am
Apreciez siguranta frazelor dumneavoastra si avizata introspectie in textele epistolare. Savurez de multa vreme memorii, jurnale, etc. ale unora sau ale altora si cred ca ati surprins foarte bine ce e cu genul asta de, sa-i zicem, literatura. E chiar viata asternuta pe hartie. Cat despre Cioran, pentru mine ramane mereu un paradoxal. Cred ca luciditatea autosetata, practicata cu consecventa unui soldat care nu cunoaste altceva decat razboiul si onoarea, cu riscul de a se insela pe ea insasi, a fost calea lui spre izbavire.
Comentariu publicat de Sorina Ivascu pe Iunie 17, 2011 la 11:56pm

Un alt text extrem de interesant! 

L-am citit, la fel ca si pe celelalte ale dvs. cu mare placere! Si nu numai atat: am gasit in el unele lucruri pe care le vad in aceeasi lumina. Evident, placerea descoperirii similitudinilor gandirii mi-a luminat seara. Va multumesc!

 

Un gand bun!

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor