Cioran, un clasic al deznădejdii (V)


Cioran, un clasic al deznădejdii (V) 

„N-am inventat nimic, am fost doar secretarul senzaţiilor mele.” E. M. Cioran 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Carnetul de student al lui Cioran (Universitatea Paris, anul universitar 1938-1939), unul din documentele licitate.

 

Dl Mircea Mihăieş se spală pe mîini

Ca să dreagă busuiocul, dl Mircea Mihăieş, vicepreşedintele Institutului Cultural Român (ICR), de altfel un respectabil om de cultură şi un apreciat scriitor, a sărit ca ars în sprijinul şefului său (dl Horia-Roman Patapievici), aducînd precizări suplimentare vizavi de neputinţa instituţiei pe care o reprezintă de a achiziţiona documentele Cioran în cadrul licitaţiei pariziene, invocînd inflexibilitatea legii: „Banii ICR pot fi folosiţi numai pentru proiecte culturale, nu pentru achizitionarea bunurilor de patrimoniu. (…) Noi am fi vrut să achizitionăm manuscrisele licitate ale lui Cioran, chiar am bătut la mai multe uşi în ultimile zile, încercînd să găsim soluţii, însă legea 182/2001 nu ne permite acest lucru sub nici o formă”, a conchis în cel mai pur stil funcţionăresc, dl Mihăieş. Nu ştim pe la ce „uşi” or fi bătut şefii ICR-ului şi nici nu ne interesează, cert e doar faptul că acele „uşi” nu li s-au deschis. N-or fi bătut prea tare pentru a fi auziţi de cei de dinăuntru ori, poate, n-or fi bătut unde trebuie? Dumnezeu ştie! Oare la uşa editurii „Humanitas”, patronate de dl Gabriel Liiceanu, or fi bătut? Pentru că e greu de crezut că o editură de talia acesteia – care, culmea, se ocupă cu aplicaţie, de ani buni şi de tipărirea în limba română a operei lui Cioran – n-ar fi avut de unde scoate cei 40.000 de euro necesari achiziţionării documentelor aşa cum a reuşit sǎ gǎseascǎ dna Laurence Tacou, proprietara editurii pariziene „L’Herne”, mult mai puţin potentă financiar decît omoloaga ei din România. Or, dl Gabriel Liiceanu, alături de regizorul Sorin Ilieşiu (împreună cu care a realizat excelentul documentar „Apocalipsa după Cioran”) era mult prea ocupat cu găsirea unor şubrede explicaţii și străvezii imputaţii, precum aceea cǎ dorinţa lui Emil Cioran ar fi fost ca documentele sale să fie, chipurile, donate* statului Român însǎ fără să aducă în sprijinul afirmaţiilor domniilor-lor absolut nici o dovadă palpabilă. Oare n-ar fi fost cu mult mai bine ca dl Liiceanu să cumpere arhiva sau măcar să participe la licitaţie? Ba bine ca nu...

 

Un francez acuză

Impardonabil e însă faptul că anagajaţii  ICR - Paris (plătiţi din bani publici), în toată această perioadă, habar n-au avut de desfăşurarea licitaţiei anunţate de organizatori (inclusiv pe canale oficiale) cu mai bine de două luni înainte de data desfăşurării ei**, în vreme ce şefii lor din România se lamentau în declaraţii jenante, inutile şi lipsite de conţinut vizavi de neputinţa lor de a achizitiona respectivele documente***. Şi asta în timp ce unul dintre reputaţii specialişti francezi în Cioran, dl Aurélien Demars****, afirma înainte de începerea licitaţiei de la Paris că trăieşte unul din cele mai triste momente din viaţa sa de cercetător, pentru că printre documentele puse in vînzare se află multe pe care a lucrat în România, la invitaţia Universităţii sibiene. „Este trist pentru că ele nu mai sînt in România şi pot fi vîndute oricui, într-un alt loc al lumii”, a mai spus cu amăciune domnia-sa, neexplicîndu-şi absolut deloc şi acuzînd totala neimplicare în acest eveniment a instituţiilor abilitate ale statului român. Într-adevǎr, printre cele treizeci de persoane prezente în salǎ în momentul începerii licitaţiei, din partea României își anunţaserǎ participarea doar reprezentanţi ai Televiziunii Române (TVR), cei ai Bibliotecii Centrale Universitare „Carol I” din București participînd prin telefon. Este de salutat intenţia acestor instituţii, înscrise și ele în ultimul moment. Însǎ absolut nimeni dintre participanţii la aceastǎ licitaţie*****, printre care s-a prenumǎrat și dna Laurence Tacou, proprietara întregului pachet de documente Cioran (format din cele 123 de piese grupate în 82 de loturi) scos la vînzare și estimat cu un preţ de pornire de 100.000 de euro, nu bǎnuia cu ce final fericit pentru România se va încheia acest eveniment... (va urma)

 

Bogdan Toma 

 

* De altfel, doamna Eleonora Cioran exclude fără nici un echivoc această variantă „Dacă Emil dorea să le doneze gratuit ar fi lăsat ceva scris. Dar nu există un testament în care să apară acest lucru”. Inflamat inutil, dl Ilieşiu a declarat că va cere în instanţă anularea licitaţiei pentru vînzarea arhiuvei lui Emil Cioranşi şi că va solicita „declanşarea unei anchete penale internaţionale instrumentate de Parchetul General din România în parteneriat cu Parchetul General din Franţa, pentru aflarea prin justiţie a adevărului privitor la înstrăinarea arhivei Emil Cioran (din perioada română a vieţii şi a operei acestuia) de patrimoniul cultural al României”.

** 7 aprilie 2011

*** Reprezentanţi ai ICR au declarat pentru mass-media cǎ nu se poate participa la aceasta licitaţie, deoarece conform legii sale de organizare și funcţionare (nr. 356/ 2003), instituţia nu are printre prerogativele sale achiziţionarea și administrarea unor bunuri de pa

trimoniu, drept pentru care in bugetul pe anul 2011 nu au putut fi prevǎzute sume destinate unor astfel de achiziţii. Dar sensibilizarea unor potenţiali sponsori, permitea legea, nu?

****Cercetǎtor la Universitatea Lyon III Jean Moulin, doctor în filozofie (2007) cu teza „Pesimismul jubilatoriu la Cioran. Cercetare despre o paradigmǎ metafizicǎ negativǎ” („Le pessimisme jubilatoire de Cioran, Enquête sur un paradigme métaphysique négatif”)

****Desfǎșuratǎ în sala 8 a hotelului „Drouot Richelieu” din Paris și organizatǎ de  binecunoscuta casǎ parizianǎ de licitaţii „Binoche et Giquello” sub genericul „Autographes littéraires et artistiques du XX ème siècle” („Autografe literare și artistice ale secolului XX”)


 

Vizualizări: 23

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Comentariu publicat de Mircea Draganescu pe Iulie 24, 2011 la 8:52pm
Când este vorba să achiziționăm ceva pe gratis este meritul nostru, când trebuie să găsim niște soluții bănești dăm din colț în colț și găsim tot felul de explicații. Lamentabil!

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor