Cioran, un clasic al deznădejdii (epilog)


Cioran, un clasic al deznădejdii (epilog)

 

„N-am inventat nimic, am fost doar secretarul senzaţiilor mele.” E. M. Cioran

 

Am convingerea că evenimentul major al acestui an (cel puţin pînă în acest moment), în care ar trebui sărbătorit aşa cum se cuvine centenarul naşterii lui Emil Cioran1,  nu l-reprezentat nici colocviul2 internaţional din martie de la Paris şi nici acela din aprilie de la Bucureşti3. Cum nici apariţia volumelor „Despre Germania”4 sau „Apocalipsa după Cioran”5 n-au avut darul de a stîrni reacţii demne de semnalat venind dinspre publicul larg dar mai cu seamă din rîndul exegeţilor, cu excepţia apariţiei unor articole, cronici ori „dosărele”6 – răzleţe şi cam suple la conţinut - pro sau contra, după gustul şi interesele celor care le-au întocmit, deci extrem de subiective şi cu referire îndeosebi la omul Cioran şi tarele sale (cu precădere cele privitoare la „crezul” său „revoluţionar legionaroid” din anii tinereţii) şi mai puţin sau deloc la opera sa, prin care, de altfel, am putea afla cam pe ce poziţii ne mai situăm (où nous en sommes, cum ar fi spus Cioran însuşi) vizavi de această uriaşă personalitate proteică a culturii secolului încheiat, acum, cînd tocmai ce s-au împlinit şi 15 ani de la dispariţia ei pămînteană (20 iunie). Cum, de altfel, nicio serie de manifestări desfǎșurate „la nivel central sau local” (pentru a folosi o sintagmă tocită de prea multă folosire), anemice şi sufocate de-un atroce festivism malign nu s-au bucurat de ecouri favorabile decît în mintea odihnită a organizatorilor, pentru care numele lui Cioran se reduce la cîteva sintagme întrate într-un fel de folclor al intelighenţiei snoabe, de genul  „nihilistul veacului”, „the king of pessimists” ori „procurorul speciei umane în procesul interminabil care s-a deschis între om, Dumnezeu şi lume”  iar opera lui fiind tratată exclusiv ca aparţinînd celui mai de seamă „sceptic de serviciu al unei lumi în declin”. Şi asta pe bună dreptate, dacă ne gîndim doar la faptul că, la noi, scrierile lui Cioran nu se mai citesc7 (nici măcar de către unii dintre tinerii noştri scriitori şi universitari care, fiind foarte ocupaţi cu scrisul, nu mai au timp de citit) şi nu se mai studiază în şcoli, asta în vreme ce în Franţa, de exemplu, opera filozofului nostru constituie subiect de bacalaureat iar în Germania, eseurile sale sînt intrate de mult în bibliografiile obligatorii la clasele cu profil de filologie iar în universităţile importante, numele său stă alături de cele ale lui Mircea Eliade, Eugène Ionesco şi, mai de curînd, al Hertei Müller.

Pe scurt, cred cǎ evenimentul cel mai important întîmplat pînǎ acum în acest an centenar dedicat gînditorului român îl reprezintǎ, fǎrǎ doar și poate, achziţionarea lotului format din cele 128 de documente de cǎtre omul de afaceri George Brǎiloiu cu o sumǎ depǎșind cu puţin 500.000 de euro. Despre semnificaţia gestului acestui om s-a vorbit/scris relativ puţin. Și atunci cînd s-a fǎcut, textele și vocile au mustit de maliţiozitate, zeflemea și batjocurǎ, mergîndu-se pînǎ la aluzii mai voalate sau mai pe șleau vizînd provenienţa banilor afaceristului român. Extrem de puţini au fost aceia care au înţeles exact gestul omului nostru, care imediat dupǎ ce a cîștigat licitaţia și-a exprimat intenţia de a dona documentele uneia dintre instituţiile statului român. Ceea ce s-a și întîmplat, acestea ajungînd acolo unde, de altfel, le era locul: la Academia Românǎ. Dar nici așa se pare cǎ n-a fost tocmai bine pentru cǎ, într-un articol8 apǎrut la doar o sǎptǎmînǎ dupǎ încheierea licitaţiei pariziene, se fǎcea și o sugestie, ușor deplasatǎ și într-un limbaj cam de mahala pentru ștaiful publicaţiei unde a apǎrut: „Dacǎ tot s-a aruncat>> sǎ le cumpere (documentele –n.m) bine ar fi ca George Brǎiloiu sǎ-și asume mǎcar pentru o vreme și cheltuielile (deloc neglijabile) de întreţinere a arhivei Cioran.” Chiar așa? Cu alte cuvinte, dacǎ omul nostru tot a bǎgat adînc mîna în buzunar de unde a scos un „flecușteţ” de 20 de miliarde de lei vechi, poate o mai gǎsi ceva „mǎrunţiș” sǎ se ocupe personal și de întreţinerea și valorificarea arhivei. Haida-de! Altfel spus, muieţi îs posmagii? Nu dl Brǎiloiu trebuie sǎ se ocupe de încheierea unui parteneriat public-privat, dle Martin, ci însǎși Academia Românǎ, noul proprietar legal al acestor documente, prin profesioniștii pe care-i are și cu fondurile pe care le va obţine. Și care Academie, cu siguranţǎ cǎ o va face - așa cum, de altfel, a promis acad. Eugen Simion – spre binele nostru, al tuturor, y compris al dvs.

Bogdan Toma  

1. n. 8 aprilie 1911, Răşinari, Sibiu

2.Cioran: pesimismul triumfător”, desfăşurat în cadrul „Salonului Cărții de la Paris”  (18-19 martie 2011) şi organizat de Institutul Cultural Român, la care au participat personalitati marcante ale culturii româneşti şi franceze.

3. Cioran citit în stradă”, găzduit şi iniţiat în aprilie de „Institutul Francez” din Bucureşti, care a prezentat un inedit proiect multimedia conceput şi realizat de binecunoscutul grafician Dan Perjovschi, despre care însuşi autorul lui a spus atunci că evenimentul a putut avea loc pentru că propunerea a venit din partea „Institutului Francez”, că dacă ar fi venit din partea oricărei alte instituţii româneşti, el „nu s-ar fi băgat”. Q.e.d.

4.Űber Deutschland” (ed. Suhrkamp, 2011, ediţie îngrijită, postfaţă, selecţia şi traducerea textelor în limba germană de Ferdinand Leopold; antologia cuprinde 25 de eseuri scrise de Cioran între 1931 şi 1937).

5.Itinerariile unei vieţi:E.M. Cioran / Apocalipsa după Cioran (ultimul interviu filmat)” de Gabriel Liiceanu (ed. Humanitas, Bucureşti, 2011)

6. A se vedea în acest sens dosarul „Cioran” în revista „Dilema Veche”, an VIII, nr. 385, 30 iunie – 6 iulie 2011

7.. „Nu-l mai citesc, ba chiar îl consider nociv pentru că te predispune la revolte blege în debara, fără relevanţă în afară, şi la metafora care faultează logica.” (Cristian Ghinea în dosarul „Cioran” din „Dilema Veche”, an VIII, nr.385, 30 iunie – 6 iulie 2011, p. VIII),.

8.Parteneriat privat-stat pentru arhivele Cioran” de Matei Martin (în „Dilema Veche”, an VIII, nr. 374, 14-20 aprilie 2011, p. 19)  

Emil Cioran în viziunea graficienilor Medi Belorfaja (Albania; foto stînga, sus) și Vladimir Motchalov din Rusia. Lucrǎrile fac parte din albumul „Scriitori români vǎzuţi de mari graficieni ai lumii”, îngrijit de Nicolae Ioniţǎ și apǎrut la editura Muzeului Naţional al Literaturii Române, București, 2011.

Vizualizări: 540

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Comentariu publicat de caterina scarlet pe August 23, 2011 la 6:57pm
așa agramat limbajul meu apără ce dv desființați.bravo nene!cioran este literatură română nu neapărat o direcție de urmat în viața proprie, nu ne trasează un itinerariu obligându-ne să-l urmăm.este o poveste de viață, o dramă a existenței trăită și povestită ,aceiași de mai multe ori și mereu diferit pe care numai oamenii răbdători și înțelepți  le pot percepe și accepta.
Comentariu publicat de Adrian Grauenfels pe August 23, 2011 la 10:26am

iata caterina a gasit motivul unui mesaj rautacios si agramat, bravo tanti. 

Comentariu publicat de caterina scarlet pe August 23, 2011 la 9:45am
bravo domnule, ne bucurăm că ați descoperit avangardismul cuvânt și activitate ce se pare nu au un trecut, sunt achizițiile dv personale!
Comentariu publicat de Elena Zamfir pe August 22, 2011 la 5:21pm

Am ramas cu un gust amar cand statul roman nu a facut nimic pentru achizitionarea documentelor, cand Domnul George Brailoiu, m-am bucurat ca mai exista asemenea romani. Nu-mi pasa cum a facut banii, imi pasa ca s-a gandit sa recupereze pentru noi un pic de Romania.

Fara personalitati din orice domeniu, nu existam si daca alte natii, ne apreciaza mai mult valorile decat le apreciem noi, cum sa mai avem pretentia de a fi respectati.

Domnule Adrian Grauenfels, eu sunt un om obisnuit, care bantuie pe acest site ,bucurandu-se ca existati voi creatorii si incercand sa va rasplatesc citindu-va. Daca nu apreciem si nu stim care ne sunt radacinile, credeti ca va sti cineva cine sunteti dunmeavoastra, si nu o spun cu rautate ci doar raportand la ceea ce spuneti. Va rog sa ma iertati, dar eu am un cult pentru cei cu har.

Comentariu publicat de Adrian Grauenfels pe August 22, 2011 la 3:31pm
nu banalizez trecutul sau valorile lui, doar ca am depasit faza asta , acum cercetez ce pot sa produc eu , deconectat pe cat se poate , avangardist.
Comentariu publicat de caterina scarlet pe August 22, 2011 la 10:23am
NU!atunci n-am mai comemora pe nimeni, n-am avea trecut și am fi ca niște alergători fără picioare.dar ce casă e fără fundație?ce copii fără părinți?și prezentul nu e dizlocat de trecut contemporanii își pot face antrenament pentru nemurire recunoscând meritele înaintașilor.cine spune ca fenomenul de căpcăun al lui Cronos care își înghite copiii  este realitate și nu o metaforă de legendă este supărat pentru alte aspecte personale  asupra cărora nu a putut interveni și generalizează la nivel de generație.
Comentariu publicat de Adrian Grauenfels pe August 22, 2011 la 9:21am

NU ! ( adresat Liviei) am observat tendinta de a ne ocupa de altii, de trecut , de mitologie , oricat de fascinante ar fi ele neglijam prezentul, pe noi ne neglijam , m-am saturat de biografii , de lamentatii dupa unul si altul, vizitand muzeul de arta din Tel Aviv am descoperit cat de infinita este expresia , inventia si talentul contemporanilor , le ratam si nu cercetam cum trebuie, eu unul vreau sa merg inainte, in prim front. 

 

Comentariu publicat de Smaranda Dan pe August 22, 2011 la 9:17am
se spune că reacţia e pe măsura omului care o receptează, nu pe măsura celui care face gestul.
Comentariu publicat de Andrei A. RADU pe August 22, 2011 la 9:13am
Mi-a  „plăcut” eeeenorm sugestia din Dilema veche; păi da,orice gest nobil trebuie terfelit în minunata Maidanezland!
Comentariu publicat de Adrian Grauenfels pe August 22, 2011 la 9:10am
si totusi traim in trecut...doar Borges a inteles ca prezentul este o extensie a viitorului.

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor