Cioran, un clasic al deznădejdii (VII)


Cioran, un clasic al deznădejdii (VII)

 

„N-am inventat nimic, am fost doar secretarul senzaţiilor mele.”  E. M. Cioran

 

Nici personajul despre care va fi vorba în prezentul excurs-interludiu premergǎtor epilogului acestui serial, n-a inventat nimic. Este un om obişnuit, extraordinar graţie tocmai acestui fapt, precum dl George Brǎiloiu, magnatul-cumpǎrǎtor al documentelor și manuscriselor lui Cioran. Se numește Nicolae Ioniţǎ și este caricaturist. Este un tip de-o mare sensibilitate, înzestrat cu un acut simţ al observaţiei. Şi, ca orice umorist care se respectă, îl iubeşte pe Caragiale însă într-un fel unic, paradoxal, deci mai greu de înţeles din prima. Pe Ioniţă îl cunosc de cîţiva ani buni dar tocmai datorită firii sale, parcă-l ştiu de cînd lumea. E un luptător. Unul aprig însă, pe care de exact 10 ani îl muncește o idee. Rezultatul? A strîns cu o tenacitate vecină cu sminteala, 10.000 de lucrări de artă (primite de pe tot globul) închipuind portrete ale unor mari personalităţi româneşti, de la Burebista la Nichita Stănescu. Colecţia sa valorează (aşa cum mi-a mărturisit) peste 1.000.000 de euro. Dar nu asta primeazǎ, cred eu. Ci ideea care-a generat-o și, mai ales, faptul că omul nostru crede cu înverşunare în ea.  

Puţină istorie nu strică

1951. Viitorul caricaturist Nicolae Ioniţă se naşte la Ploieşti. 1969. Devine major, absolvă liceul şi, poate lucrul cel mai important al vieţii sale, debutează cu caricaturi în ,,Urzica”, celebra revistă de ,,satiră şi umor” a acelor triste vremuri. Pe măsura trecerii anilor (între timp absolvă şi Facultatea de mecanică a Universităţii din Brașov), semnătura Ioniţă devine un brand – cum mai nou se spune – şi nu fără motiv: desenele sale continuă să apară în cele mai prestigioase reviste ale epocii, pe de o parte dar şi în numeroase expoziţii şi saloane de artă satirică, festivaluri şi concursuri de notorietate, premiile şi distincţiile obţinute (27 româneşti şi 24 internaţionale) impunându-l ca pe unul dintre cei mai talentaţi, originali şi creativi caricaturişi români şi nu numai. 1989. Nu ştiu exact ce a făcut el în luna decembrie a acestui an în afară de faptul că, probabil, a desenat (aşa cum, de altfel, face mai tot timpul), însă după momentul respectiv, activitatea omului nostru se amplifică, se diversifică şi se nuanţează exponenţial: devine colaborator constant al mai multor periodice cu ştaif băştinaşe (,,România Liberă”, ,,Curentul”, ,,Ziarul Financiar”, ,,România Literară” e.t.c.) şi de aiurea (Serbia, Bulgaria, Moldova, Rusia ori Franţa) numărul desenelor sale depăşind în prezent cifra de 3000! Azi. Are la activ participarea la peste 250 de expoziţii internaţionale (Australia, Belgia, Brazilia, Bulgaria, Canada, Israel,  Cuba, Marea Britanie, Franţa, Rusia, Grecia, Italia, Japonia, Turcia) l Dintre toate premiile, mai dragi îi sunt ,,San Remo”(Italia, 1980), ,,Grand Prix d’Honneur”(Anglet, Franţa, 1984), ,,Excellency Prize” (Tokyo, Japonia, 1987), ,,Honorary Award” (Teheran, Iran, 1995) şi ,,Special Prize” (Akşehir, Turcia, 1998). Printre picături a ilustrat mai multe volume umoristice şi a publicat şapte cărţi de colorat pentru copii la editurile ,,Complar” şi ,,Scripta”. Este preşedintele biroului pentru Europa de Est al organizaţiei internaţionale a caricaturiştilor ,,Cartoonist Rights Network”. Despre amploarea personalităţii şi preocupărilor sale, se pot afla amănunte cercetând cu atenţie mărită o altă creaţie a sa, numitul sait www.personality.com.ro, un inedit muzeu virtual. Din anul 2001, avînd în vizor pregătirea manifestărilor legate de ,,Anul Caragiale” (împlinirea a 150 de ani de la naştere, în 2002), amicul meu Nicolae Ioniţă s-a angrenat, cu arme şi bagaje, într-un grandios proiect „Caragiale” desfăşurat de la bun început pe două direcţii convergente: strîngerea şi îngrijirea unei impresionante colecţii de lucrări de artă (mai mult sau mai puţin „satirice”), avînd ca subiect pe Caragiale şi opera sa, în viziunea unor celebri plasticieni, graficieni şi caricaturişti ai lumii. În paralel, cu o tenacitate şi îndîrjire pe care vag i le bănuiam, el colecţioneazǎ ediţii princeps din opera maestrului, publicaţii din epocă, rarisime, conţinînd texte de şi despre dramaturg dar şi traduceri din operele acestuia apărute în edituri prestigioase din lume, alături de exegeze purtînd semnături celebre. Acest demers gigantesc, în mod firesc, ar trebui să se materializeze, în final, într-un Centru cultural internaţional „Caragiale”, ale cărui beneficii pentru români, în general şi ploieşteni, în special, sînt greu de cuantificat.  

Cioran văzut de mari graficieni ai lumii

Ţinînd cont de neaşteptatul succes de care s-a bucurat proiectul „Caragiale”,  Ioniţă l-a amplificat şi diversificat, transformîndu-l într-o fabuloasă colecţie, botezatǎ de el „Galeria neamului românesc*. După ştiinţa mea este singurul muzeu din lume, de-o asemenea factură şi anvergură. Şi care, pînă acum cel puţin - deşi creatorul şi animatorul său a bătut la toate uşile posibile şi imposibile pentru a cere sprijin sau sǎ-și ofere colaborarea -, funcţionează doar virtual, „forurile competente locale şi naţionale” (pentru a folosi o sintagmă osificată, aidoma creierelor vechilor/noilor noştri „factori decizionali”) au rămas oarbe şi surde la absolut toate demersurile omului nostru**.  

Un stîlp de rezistenţǎ al acestui grandios proiect îl reprezintă albumul*** (îngrijit şi realizat de Ioniţă) dedicat centenarului naşterii lui Emil Cioran. El cuprinde 103 portrete realizate de tot atîţia artişti, provenind, evident, din 103 state ale lumii. Un volum despre care nu se poate „povesti” mare lucru. El trebuie doar privit. Este, după ştiinţa mea, o lucrare singulară, devenită realitate graţie încăpăţînării abnorme a ploieşteanului nostru. Albumul ne aratǎ un chip poliedral-compus, aidoma ochiul de albinǎ, un poliportret al gînditorului român, care spunea despre sine: „Nu valorez ceva decît prin refuzul de de a mǎ alǎtura lumii”.

BogdanToma  

 

* Alcǎtuitǎ din peste 10.000 de portrete a 250 de personalităţi româneşti (un loc privilegiat aparţinînd celor ploieştene şi prahovene), realizate de 1500 de artişti provenind  din peste 138 de ţări ale lumii. Dintre acestea, 2000 de portrete îi sînt dedicate lui Caragiale care, astfel, poate intra detaşat în celebra „Carte a Recordurilor”, el fiind, fără doar şi poate, scriitorul cel mai portretizat din toate timpurile!

** Începînd cu numărul 307 al săptămînalului ploieştean „AltPhel” (http://www.altphel.ro/, din 27 mai-2 iun 2011, p. 26), cu o cadenţă săptămînală, Minel G. Mateucă împreunǎ cu Nicolae Ioniţǎ oferǎ, pe de o parte, varii informaţii despre acest demers nepereche iar pe de alta, folosindu-și toate tehnicile de persuasiune din dotare, cei doi încearcă sensibilizarea opiniei publice dar mai ales a celor cărora le revine obligaţia (nu numai moralǎ) de a sprijini această iniţiativă sui-generis.

*** „Emil Cioran”, album în seria „Scriitori români văzuţi de mari desenatori ai lumii”, editura Muzeului Naţional al Literaturii Române, Bucureşti, 2011. Ilustraţia textului reproduce prima copertă a acestui album.

Vizualizări: 135

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor