Nu ești cu mine.

Stai ascunsă în spatele ecranelor albastre.

Am acces la ochii tăi, la fața ta,

Doar prin parole ultrasecrete,

Prin supranume anagramate din poreclele străbunilor uitați.

Strecurați printre ore decalate

Ne întâlnim doar după miezul nopților scurte.

Te scuzi că nu ai apucat să te aranjezi puțin, să te fardezi.

Chipul tău râde altfel, parcă;

Ecranul te fardează el, cu albastru.

Nu se mai văd sclipirile ochilor;

Ori le-ai pierdut încet, între timp?

„Ochii care nu se văd, se uită” e un proverb mincinos, zici.

Cel care l-a rostit prima dată,

Nu avea acces la Internet Messenger, la Skipe, la Facebook.

 

Cu tata nu am mai stat de vorbă de atâta timp!

De câte ori îl apelez, îmi răspunde un robot plictisit:

„Încercați degeaba, raiul a fost izolat, s-au deconectat.

Vă rugăm să reveniți când se va topi zăpada în Olimp.

Ori, mai bine faceți-i personal o vizită la mormânt.

Click!”

Vizualizări: 21

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Comentariu publicat de Sânziana Batişte pe Februarie 27, 2011 la 5:50pm
Câte feluri de apropieri... Câte feluri de depărtări... Frumos poem.
Comentariu publicat de Dan David pe Februarie 27, 2011 la 8:43am

Multumesc pentru vizite.

Regret ca unele persoane si-au reintalnit momente dificile din viata citind acest poem.

 

 

Comentariu publicat de m. frumosu pe Februarie 25, 2011 la 11:12am

poemul e foarte bun, remarc finalul.

(typo > Skipe-Skype)

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor