Ce urăt îmi părea zămbetul tău
Şi nici nervi nu aveai sa-ţi înclestezi rabdarea
Te priveam străpuns de panglici ude
Înconjurat de suprafeţe ninse
Un groaznic orb îmi strecura sub pleoape
greutatea urii
Tăceam cu palmele ascunse sub măruntaie-mi
Ce căutau acolo nu stiam,
odihna poate, sau poate rădăcini
Eu, nu tu
Eu
Nu plescăiam din limbă
Ci din maţe,Stăteam întins şi despicat în doua
Ca două părţi vârâte sub o glugă
Doar mijlocul părea acoperit
Adică doar despicătura
Iar trupul meu dublat
Îşi alunga a maţelor eczeme
Muream încet de două ori
Odata pentru partea stângă
Cu inima strivită de-un nătâng
Odată pentru hoitul drept
Cu sângerarea aspră si profundă
Cu linistea dublată de răbdare-mi
Apoi spre asfinţit m-au tot cusut
Ba înnodând în mine maţe răvăşite
Ba tot cioplind cu lama din coastele-mi tocite
Ba strecurând în gâtu-mi panglici rătăcite.
Cu toate astea
Mort nu eram si parca viu păream
Păreau că izvoresc din mine aburi
Şi suprafeţe ninse
Şi lungi căderi de scrum
Mort nu eram
Viu nu eram
Doar poate surd, doar poate mut
Doar poate neatins de dor
Îngust la minte si
îmbâcsit de fum
Şi tăbăcit de larve şi omizi
-Mai taci, mi-am spus,
Caci găndurile tale mor
Şi am tăcut în două părţi
Tot căutând odihna-mi răvăşită...

Vizualizări: 18

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

© 2018   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor