Ce urăt îmi părea zămbetul tău

Şi nici nervi nu aveai sa-ţi înclestezi rabdarea

Te priveam străpuns de panglici ude

Înconjurat de suprafeţe ninse

Un groaznic orb îmi strecura sub pleoape

greutatea urii

Tăceam cu palmele ascunse sub măruntaie-mi

Ce căutau acolo nu stiam,

odihna poate, sau poate rădăcini

Eu, nu tu

Eu

Nu plescăiam din limbă

Ci din maţe,Stăteam întins şi despicat în doua

Ca două părţi vârâte sub o glugă

Doar mijlocul părea acoperit

Adică doar despicătura

Iar trupul meu dublat

Îşi alunga a maţelor eczeme

Muream încet de două ori

Odata pentru partea stângă

Cu inima strivită de-un nătâng

Odată pentru hoitul drept

Cu sângerarea aspră si profundă

Cu linistea dublată de răbdare-mi

Apoi spre asfinţit m-au tot cusut

Ba înnodând în mine maţe răvăşite

Ba tot cioplind cu lama din coastele-mi tocite

Ba strecurând în gâtu-mi panglici rătăcite.

Cu toate astea

Mort nu eram si parca viu păream

Păreau că izvoresc din mine aburi

Şi suprafeţe ninse

Şi lungi căderi de scrum

Mort nu eram

Viu nu eram

Doar poate surd, doar poate mut

Doar poate neatins de dor

Îngust la minte si

îmbâcsit de fum

Şi tăbăcit de larve şi omizi

-Mai taci, mi-am spus,

Caci găndurile tale mor

Şi am tăcut în două părţi

Tot căutând odihna-mi răvăşită...

Vizualizări: 30

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

© 2018   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor