codrul s-a rărit de frunză

 

 

codrul s-a rărit de frunză

e târziu şi vântu-aleargă,

unde-am fost oare cu tine,

mersul tău mă ameţea,

tu veneai din lumi străine

ca să-mi tulburi toamna mea.

unde rămăsese timpul

care sărăcea copacii?

frunza lor luată de vânt…

auzeam râul cum plânge

şi mi te chemam în van,

toamna –n care  delirai

era iad şi era rai,

sâni amari la gura mea

cu stamine şi parfumuri,

în culori de peruzea,

rătăcind mereu pe drumuri…

fericiţi muream în doi

într-un dulce somn divin,

fericiţi doar amândoi,

îmbătaţi de-un tainic chin.

singură deschizi fereastra

 să auzi toamna prin munţi,

delirând cu amintirea

celei mai frumoase nunţi…

 

duminică, 28 septembrie 2014

 

 

 

 

 

Vizualizări: 6

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2019   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor