Codul secret, miracolul manuscriselor arse

Codul secret

 

 

Există o cale, o singură cale, aşa cum este prezentată în Scriptură, dar această cale pentru români pare de multe ori o taină, acolo unde vremurile au trecut ca semn de cercetare. Iisus este acelaşi mereu acelaşi, iar românii, creştini prin naştere şi prin har au bucuria de privi spre un „Bizanţ paralel”, aşa cum este descris de profesorul Artur Silvestri în cartea sa Arhetipul „călugărilor sciţi”, o scriere în formă de eseuri, adâncă prin trecut şi dureros de actuală în imediata apropiere a lumii ca lume, apărută la Editura „Carpathia Press”- 2005.

Autorul se simte atras în jocul istoriei de-a viaţa şi de-a moartea la români, impulsionat de profunda înţelepciune a lui Dumitru Stăniloaie: dincolo de limbile diferite ale oamenilor ESTE lucrarea Duhului Sfânt, care ne face universali prin universalitatea lui Iisus, prin limbajul spiritual care arde.

Ne oprim din goana noastră spre altceva şi descoperim în eseurile acestea că rădăcinile noastre sunt prea adânci, cad în pământul vremurilor şi ne ţin cu toată puterea.

Veşnicia sufletului la români vine de departe, din stratul Cucuteni, din arealul plin de energii subterane care ne marchează şi astăzi.

Dacă am putea privi sufletul nostru în mişcare pe ceramica veche de Cucuteni poate am fi mai buni. Profesorul Artur Silvestri defineşte acest fenomen de strălucire şi de schimbare la faţă „spaţiul fenomenului horal” de parcă cei din vechime, adică la 3500 î Hr., intuiau, sau poate că ştiau, că mişcarea este semnul creaţiei.

Timpul misterios a lui Zalmoxis a pregătit vremurile, oamenii şi pământul pentru un creştinism posibil, efectele se văd peste ev, ca o mireasmă a unei flori care pare a nu mai fi, dar fiind prin impuls creator.

Secretul se vede în timp, Eminescu – „lujerul de crin de o uimitoare puritate”.

Dincolo de toate parcă românii nu au un loc în pământul ţării pentru care au picurat puţină veşnicie.

Autorul vede în Brâncuşi, la Paris, un călugăr scit, venit în Europa ca să o cutremure prin lecţia dăltuirii mineralului cu lumina.

Pentru a înţelege valul de spiritualitate care a atins şi atinge România este nevoie de „MARELE COD”, sau legenda cărţilor arse.

„Sfânta Scriptură” în limba română, duhul şi adevărul care nu se vede, dar care mişcă vremurile, oamenii, puterile pământene şi Cele de Sus, care schimbă totul într-o secundă nevăzută, dar vie precum seva transparentă: „Noul Testament de la Bălgrad”;”Biblia de la Bucureşti”; „Psaltirea lui Dosoftei”; „Cazania lui Varlaam”, etc., energii care au declanşat şi declanşează lucrarea minunată a lui Dumnezeu cu românii.

Din perspectiva acestui COD unic, de natură divină, putem înţelege cu adevărat:

·         este aici un spaţiu necontaminat, pe care marile puteri nu-l pot controla prin decrete;

·         fractura timpului dă naştere la rupturi, dar care provoacă reveniri ce nu pot fi controlate;

·         există ceva misterios care dă viaţă, care face rânduială în vreme;

·         apar personalităţi care, prin viaţa lor, marchează Europa, ţintind spre universal;

·         creştinismul în aceste locuri este un exemplu de viaţă pur şi simplu, dincolo de înţelegerea noastră şi a vecinilor de pretutindeni;

·         rezistenţa la modele străine, inclusiv la catolicism, cu toate eforturile acestuia, ca semn a refuzului intermediarului dintre Dumnezeu şi om;

·         stilul voievodal la români este unul al demnităţii, a vieţii trăite, al exemplului de rezistenţă la chemarea străină;

·         imnul ca mod de a lăuda pe Dumnezeu dincolo de vremuri, pentru o eternitate care cutremură prin discreţie şi smerenie;

·         tiparul spiritual pe aceste pământuri este unul profund creştin, plin de energii, marcat în veac de Constantin Brâncoveanu, ca părinte a unei familii concrete şi trăitoare prin lucrări care dăinuie şi care devin altceva pornind de la simplitatea ţăranului român ca matrice, ca sigiliu;

·         piatra este la români lalea, zambilă, bujor, este o piatră cu viaţă;

·         dacă spiritul românesc este mai greu primit altundeva, românul are capacitatea de a înţelege şi de prelua valorile acolo unde ele vin de la Dumnezeu, este un fel de compatibilitate cu divinul, este semnul că marele COD acţionează în istorie;

·         limbile străine fundamentale ale umanităţii – greaca, latina, ebraica – sunt asimilate în forme şi esenţe de către români, ca efort şi capacitate de adaptare, de rezistenţă la cuceritori;

·         folclorul este mereu descoperit şi redescoperit, este un râu din care rădăcinile primesc viaţă;

·         toleranţa la români este semnul bunătăţii şi blândeţii Mântuitorului primit în inimi;

·         efortul depus de tineri intelectuali prin vremuri, arde sufletele şi inimile, se consumă cu o energie care cutremură, mesianică, parcă ar fi mereu aceeaşi tineri care vin prin vremuri să mărturisească ;

·         există peste oameni şi peste structuri sociale vremelnice o Românie ideală care ne atrage şi ne dă viaţă, un model provocat de marele COD divin care ne cutremură când îl privim de dincolo de viaţă şi de moarte;

·         există un univers de simboluri care ne schimbă mereu la faţă prin noutatea veşniciei.

 

Eseurile adunate de profesorul Artur Silvestri în carte sunt dovada unui efort care copleşeşte, o cercetare care arde, o revenire care cheamă, o actualizare a unor teme care cutremură prin arhetip, apoi prin tipar divin. Materialul bibliografic este copleşitor, devii mai român după ce ai citit astfel de scriere cu vârful inimii, parcă mitul Europa s-a topit, spulberat de un călăreţ misterios ce străbate pământuri.

Poate că ai putea plânge după ce ai citit, poate te vrei altceva după ce ai înţeles că în vechime episcopul Niceta de Remesiana este autorul unui imn de laudă adus lui Dumnezeu, un imn venit de niciunde parcă, dar atât de cunoscut şi de intim. Cea ce dăinuie este lauda adusă Creatorului, cu vorba, cu fapta, cu trupul, cu sângele, cu apa, cu plânsul...

Şi Dumnezeu răspunde în felul său, doar cei disponibili înţeleg cu adevărat...

Artur Silvestri are o legătură strânsă cu eseurile, cu aceste scrieri, în mod permanent, le tratează ca pe fiinţe vii, în timp şi în netimp, parcă vrea să scrie mereu peste ceea ce a scris, e o carne a textului care doare.

Impactul informaţiei, textele vechi citite şi studiate, dar mai ales spiritul care le atinge dincolo de cuvintele scrise provoacă în fiinţa autorului o stare specială care se transmite cititorului, este aici un miracol, un curcubeu care leagă malurile, care leagă fiinţele fără limitarea inerentă timpului, sau locului, sau fiinţei...

Citind textele te acoperi de dorul de a fi român, dar totodată de a fi universal prin har, prin impuls divin. Înţelegi că fiecare dintre noi trebuie să-şi asume responsabilitatea de a fi etern prin cuvintele risipite de cei de dinaintea ta prin istorie...

Scrierile acestea ne cheamă la tristeţe creatoare, la revelaţie cu întreaga fiinţă, poţi fi slujitor sau principe, poţi sta pe iarba, sau poţi să-ţi pui capul pe butucul vremii, cu mirosul sângelui în nări, cu puterea de a încerca învierea în dulce cuvânt românesc...

Dincolo de scrierile rămase ca dovadă a timpului trăit de români aşa cum a fost lăsat de Dumnezeu pentru oamenii din aceste locuri, a existat şi un fond de manuscrise care au consemnat pre limba noastră Cuvântul, manuscrise care s-au topit prin vreme. Dimitrie Cantemir, aşa cum arată autorul eseurilor, profesorul Artur Silvestri, a lansat ipoteza manuscriselor arse, din motivaţii care depăşesc puterea de înţelegere, dar se pare aşa a îngăduit Dumnezeu . Privind însă la modul absolut spiritual, Dumnezeu este un foc arzător, iar botezul în Hristos este unul cu Duhul şi Foc. Arderea manuscriselor din motive de religie şi nu de credinţă propriu-zis, ca efect al aplicării limbii slavone într-un spaţiu latin şi ca refuz a misionarismului eronat catolic, relevă un aspect interesant al lucrării Creatorului cu oamenii. Apostolul Pavel a fost ales ca „vas” de lucru pentru Evanghelie. Hristos Iisus ESTE expresia întrupării Cuvântului, ca Fiu de Dumnezeu. După Iisus mulţi alţii SUNT „vase” de lucru pentru Dumnezeu. Ceea ce se poate observa este că Evanghelia se scrie în fiinţa umană, este un transfer de scriere de pe tăblii de piatră, de pe papirus, de pe lut, în inima omului - direct.

Din acest punct de vedere românii pot considera că sunt purtători de CUVÂNT, sunt purtătorii CODULUI, a semnificaţiei adevărate. Ca purtători, au harul de a MĂRTURISI...

Chiar autorul cărţii, plecând de la ipoteza manuscriselor arse, a trăit experienţa aceasta tristă în anul 1989, cu ultimul eseu, o experienţă vie, transformatoare, ca o schimbare la faţă. Poate că fără experienţa aceasta Artur Silvestri ar fi trăit altfel starea de mărturisire...

 

Lângă Dumnezeu trebuie să rămânem şi când nu-L înţelegem...

 

 

 

Constantin Stancu

Vizualizări: 208

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Comentariu publicat de Victoria Stoian pe Iulie 26, 2013 la 11:48am

Lupul cel alb

 

N-am voie să spun, să nu spun îmi e greu:

Despre Lupul cel Alb e oprit să vorbesc !

Luna e albă, în dansul grotesc,

Ochii îi ard cu lumină de zeu.

Trac solitar hoinărind prin milenii,

Intră măreţ în veşmântul de Lup,

Falnici copaci în pădure se rup,

Cad în genunchi jnepii, lichenii.

Cei ce nu-l ştiu, îi spun pricolici,

Vâlva ce-a supt printr-o nară de lup.

Teama şi ura intrate în trup

L-au alungat prea departe de-aici.

 

Se plimbă doar noaptea Lupul cel Alb!

Văzduhul, e cuşmă pe capul lui dalb…   

Comentariu publicat de CONSTANTIN STANCU pe Iulie 24, 2013 la 1:58pm

Aveti dreptate, din pacate la scoala elevii invata despre marile batalii, razboaie, lupte si alte caderi... Nu se studiaza istoria religiilor, a bisericii, a culturii, a sperantei... Oamenii sunt educati spre violenta, apoi se mira de ce li se intampla! Cati cunosc ca mila biruie judecata? 

Comentariu publicat de Moldovan V. Dorin pe Iulie 24, 2013 la 1:19pm

Langa Dumnezeu trebuie sa ramanem , asa este.

Un aspect trebuie sa intelegem:

 - toleranta este una , umilinta este altceva si SMERENIA cu totul altceva.

Trebuie sa fim smeriti dar sa nu ne lasam UMILITI. Ceaa ce se intampla de mult la noi in tara:

 -UMILIRE TOTALA.

Dumnezeu ne da si ne apara dar nu ne baga in traista.

Istoria de fapte a unui popor, de fapt , reprezinta istoria CONDUCATORILOR EI , nu a vointei poporului.

Multumim pentru articol.

Comentariu publicat de Ion Untaru pe Iulie 23, 2013 la 12:13pm

Cuprindere si intelepciune. Mi-a placut.

"Acesta este aşezământul pe care îl voi întocmi cu ei, după acele zile - zice Domnul: Da-voi legile Mele în inimile lor şi le voi scrie în cugetele lor". Evrei 10.16

Comentariu publicat de Ștefănescu Romeo - Nicolae pe Iulie 23, 2013 la 11:55am

O filă în cartea vieții omului de aici.

Comentariu publicat de CONSTANTIN STANCU pe Iulie 23, 2013 la 9:42am

Da, Romania are valori importante, trebuie sa le vedem si sa le valorificam in viata noastra! Sa mai privim si spre noi, nu numai la altii... Puterea vine din noi!

Comentariu publicat de Benoni Todica pe Iulie 23, 2013 la 9:19am

Intelept si foarte generos.

Insignă

Se încarcă...

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor