Ning lacrime din cer, a disperare,
Strivite de îngheţ, ca într-un teasc,
Ca-ntr-un colind, păgân, în care
Fecioare degerate nu mai nasc.

Serghei Esenin parcă reînvie,
Ningând din cerul vânăt, unde-i dus,
Şi sângeră, rănit, prin poezie,
Roşind oceanul de zăpadă, rus.

Şi caii albi, ce se desprind din cer,
Trag troica, goală ca o catedrală,
Calul din mijloc sângeră de ger,
Cei de pe margini sângeră de boală.

Se despletesc ninsori înlănţuite,
Troian de alb, morţesc şi tragic fard,
Şi sufletele noastre, desfrunzite,
Ca nişte lumânări, în carne ard.

Poemul ne îngheaţă, sloi, pe buze,
Umflat şi vânăt, ca un degerat,
E noaptea când fecioarele lehuze,
Adorm, la sân cu pruncul… avortat.

Dansăm cu fulgii-n cel din urmă bal,
Abandonându-ne în valsul morţii,
Şi troica nu mai are nici un cal…
S-au destrămat în ger şi-n negrul nopţii.

Se desfrunzesc ninsorile în noi,
Ca-ntr-un colind, de plânset înnecat,
Ne regăsim, într-un târziu, prea goi,
Uitând să mai plecăm în colindat.

Vizualizări: 19

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Comentariu publicat de Ioan Jorz pe Iunie 18, 2011 la 8:05pm

Poate fi interesant acest mod de a "glossa" pe un text poetic! Cred că încerci a sugera ceva, astfel, doar că modestia mă împiedică a devoala ce anume. Ar fi culmea să-mi comentez propriul text! Cu amiciţie,

 

Ioan J

Comentariu publicat de ZINCA MARIUS IULIAN pe Iunie 17, 2011 la 8:47pm

un mic tandem in sens invers:

 

 

Ne regăsim, într-un târziu, prea goi

Abandonându-ne în valsul morţii,

E noaptea când fecioarele lehuze

Ca nişte lumânări, în carne... ard.

 

Cei de pe margini sângeră de boală

Roşind oceanul de zăpadă, rus

Ca-ntr-un colind... păgân.

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor