COLIVA MONAHULUI CALINIC 1.

Stetoscopul rece îl trezi oarecum şi-l transpuse într-o altă stare de conştiinţă. Nu deschise ochii, dar începu să vorbească de parcă ar fi treaz.

--„Nu te cunosc. De ce vii la mine? De ce mă cauţi?” Doctoriţa schimbă câteva semne şi cuvinte şoptite, răgaz în care bolnavul îşi continua dialogul cu un interlocutor imaginar.

Asistenta deschise fişa medicală şi arătă cu degetul anamneza consemnată. --Chiar totul? insista doctoriţa venită dintr-un concediu scurt.

-- Vorbeşte prin somn. Coerent, dar uneori implicat emoţional, alteori absent şi abstract ca un robot. Reacţionează la apropierea de patul lui a anumitor persoane. De când l-am mutat la rezervă este mai liniştit.

--„Stai, unde pleci? Te temi să te uiţi în ochii mei? Cum să mă vezi dacă ai pus palmele pe ochi? Te vei duce sau deja ai fost la bărbatul acela arhetipal să te ierte şi să-l ierţi la rândul tău.”

Bolnavul o prinse de mână ca şi cum ar lua cu drăgălăşenie mâna unei rude venite în vizită la patul lui. Asistenta o convinse prin gesturi discrete, deşi nu era nevoie, gândea ea, să rămână lângă bolnav pentru a-i cunoaşte boala. Îi spuse că are ceva treabă la alt salon şi plecă. Când doctoriţa se aşeză la marginea patului lângă bolnav, acesta îi dădu drumul mâinii, se foi puţin, fără a se trezi şi continuă monologul cu voce firească.

--„Acum se întâmplă să urce şi o maică, întotdeauna se află şi o maică în acest autobuz. Luă loc în scaunul din spatele şoferului, tu erai în rândul din dreapta, al doilea scaun, puteai vedea, era sub streaşina ochilor tăi. Nu era bătrână, nici tânără cum şi-ar mai dori. Îi remarcai îmbrăcămintea croită cu gust, în limita obligaţiilor monahale. Observai că ochii îi erau cu un pas înaintea privirii tale, studiai şi tu subiectul atenţiei, reacţiile chipului şi trupului ei. Din faţa ta se ridică o profesoară şi se pregătea să coboare la următoarea staţie. Ţi se părea de vreo patruzeci de ani, puţin peste, cam de o seamă cu tine, gândeai, îmbrăcată în negru cu haine fine croite cu gust. Îţi plăcea cum îi îmbrăcată şi gândul de apreciere l-ai observat şi în gesturile, deşi strunite, ale maicii. Începu să o ciupească de spate, în dreptul şalelor, exact acolo unde privirea ta galeşă îşi făcuse locaş de popas. Simula culegerea unei scame sau a unui capăt de aţă. Dar tu nu vedeai nici scamă, nici aţă, pe care dacă ar fi găsit-o ar fi trecut-o pe deget să ghicească iniţiala iubitului ei, dar maica o ciupea de parcă ar merge cu degetele pe nişte pătrăţele imaginare pe pardesiul subţire al profesoarei. Navetista pipăită cobora, lăsându-vă să daţi cu gândul dacă a avut maieu sau chiloţi pe ea. Zgomotul uşii trântite te scotea din stare de analiză a pasagerei şi nu lipsi mult să spui : chiloţii! Maica acumula observaţii pentru mai târziu. Te frămîntai la orice gest pe care îl făceau ceilalţi călători pentru a te eschiva să te recunoşti într-o postura de pasăre rară călătoare, îmbrăcată sau mai bine zis, deghizată cu haine modeste. Simţeai că maica nu te bagă în seamă, focalizându-şi atenţia asupra profesoarei ce era îmbrăcată potrivit statutului ei, obligându-te tacit să te frămânţi după că îţi descoperise obrazul fin ascuns sub o eşarfă modestă, iar trupul tău în haine de pelerin religios. La următoarea staţie veni în faţă, la coborâre, altă profesoară, mult mai tânără, îmbrăcată tot în negru, cu gust, dar avea sacou, nu pardesiu subţire ca cealaltă. Maica îi punea palma pe şold şi o ciupea des, deşi ai avut un exemplu memorabil cu puţine minute mai înainte, înţelegeai târziu că-i caută tivul chiloţilor, dacă are sau nu are pe ea. O pipăia de parcă ar cunoaşte-o sau i-ar fi rudă, cu atâta curaj, gândeai, şi neruşinare. Te apropiai şi-ţi beleai ochii să studiezi mersul pulpelor degetelor şi emoţia ascunsă a alunecării palmei pe şoldul tinerei femei. Vecina ta de scaun te surprinse cum îi urmăreai alunecarea degetelor maicii pe şoldul profesoarei. Te gândeai că deacum simte şi căldura intimă a trupului cercetat. Surprindeai cu coada ochiului pe vecina uimită de neruşinarea cu care îţi proiectezi propria ta dorinţă, că-ţi citi înverşunarea de a o îndepărta pe cealaltă de lângă trupul provocator, cuminte, mai provocator ca trupul unei dezmăţate, şi să-i continui desenul gesturilor mâinii pe corpul tinerei femei. După închiderea uşii maica se aplecă spre şofer şi începu a turui că tineretul de azi se îndreaptă şi vă duce şi pe voi la pierzanie, se prezintă dezbrăcate în clasă în faţa elevilor şi face strepteas la catedră, ca la bară. Şoferul derutat şi şocat de afirmaţiile nefondate şi rautăcioase ale maicii, îşi cunoştea bine navetiştii şi băga roţile într-o groapă din asfalt de-ţi muşcai limba, că nu o ţineai la locul ei, că intenţionai să ieşi din anonimat. Borcanul cu mierea cuvintelor tale pe care intenţionai să-l dăruieşti maicii cârcotaşe rămânea cu capacul nedeschis prin buna intenţie inconştientă a şoferului, dar scăpat de pământ când tocmai ecoul gândului tău pervers îţi dădea peste mână. Câtă perversitate la o maică, încă îţi mai auzeai propriile gânduri. Autobuzul trăgea în staţia în care trebuia să cobori şi te scoase din starea de proiecţie ce o aveai la mod mişcător, ca o rază laser, pe tânăra femeie, când pe maică. Nu-ţi trebui mult să înţelegi că în douăzeci de ani de când trecusei pe aici nu se schimbă nimic. Partea dinspre răsărit a dispensarului rămase aşa cum îl ştiai, cu două cabinete medicale, unul de adulţi, celălalt de copii şi casa de naştere, iar în partea de apus unde era apartamentul medicului familist, îl micşorase şi se făcu un spaţiu pentru serviciu ambulanţă. Coborî şi maica moralistă şi te şicanai cu ea în poarta dispensarului. Te invita formal să păşeşti prima, dar intră fără să aştepte reacţia ta. Ajunsă în hol întrebai de Zenovia, sora medicală. Ieşi o bondoacă, scundă şi grasă, îşi crăcăna picioarele şi momentul ieşirii în hol o surprinse cu un sandviş în gură, muşcând clefăit şi gâfâit. După înghiţitură şopti uscat şi se retrase după uşă. Un schimb de şoapte se auzea de dincolo. Cum apăru deja o recunoşteai, dar părul lung şi blond nu-i mai era pe umeri, ci împletit într-o coadă pe care o rotise pe cap. Chipul ei pistruiat şi cocul aşezat pe creştet te trimitea la imaginea femeii lipovene ajunse la maturitate, chiar înaintând către prima bătrâneţe. Poate că era din neam de lipoveni. Încercai să-i prinzi privirea şi deşi părea că are o căutătură blajină, în gesturile ei descopereai voinţa de a înfrânge impulsurile aprige gata să te rănească.

--Sigur mă cauţi pe mine? te întreba cu şiretenia unei ţărănci.

--Spune-mi, baciul ... sau vizitiul...

--Vizitiul Cosău? Simţeai îndoială şi zbucium în gesturile ei şi te temeai că problemele ei te vor sili să pui capăt călătoriei tale, fără a rezolva ceva.

--Sigur nu mai lucrează aici?, întrebai aproape plângând.

--Auzi tu, îşi băgă capul după uşă, îi făcusem lui Cosău o cameră să aibă şi el de lucru între două deplasări cu careta. De dincolo se auzea râset uscat, înăbuşit de mestecarea mâncării.

--Te pomeneşti că vrei să mai treci prin patul lui. Înseamnă că ai casa plină de copii dacă la vârsta asta te mai gândeşti la ... Ia stai, se apropie de tine, prinse cu două degete şi trăgea lin eşarfa de pe cap şi o lăsa să cadă.

--Obrazul tău fin îmi spune că nu ai copii chiar deloc şi eşti străină de viaţa de familie. Ce-i cu tine, femeie, te-ai rătăcit cumva? Să ştii că eu nu te cunosc. Du-te, întoarce-te de unde ai venit, nu-mi face necazuri.

--Unde stă, insistai tu. Sora medicală Zenovia se întoarse în cabinet. Într-adevăr nu dorea să te mai cunoască. Răspunse cealaltă care între timp terminase sandvişul.

--Te duce vizitiul cel tânăr cu careta. După câteva replici de cunoaştere cu noul vizitiu, căzusei într-o lungă tăcere. Pe tânărul bărbat care te ducea cu trăsura nu-l interesa cine este clientul călător, nici prezenţa feminină, nici legănatul caretei care te dădea în braţele lui nu-i trezea instinctul masculin. Îţi trecea prin cap că un bărbat rămas singur în prezenţa unei femei şi mai ales atrăgătoare ca tine, să-şi trezească instinctul de cuceritor sau interlocutor plăcut. Dar el, nimic. Refuzai să asociezi comportarea acestui bărbat tocmai problemei care te-a determinat, dacă nu chiar constrâns să porneşti într-o astfel de călătorie. Că niciun bărbat nu stă bucuros şi nespus de fericit în prezenţa ta, chiar şi atunci când se scoală din patul tău, de lângă tine, o ia la fugă, îmbrăcându-se din mers. Găseai o scuză plauzibilă : că este bărbatul unei singure femei, că-i un nevolnic. Te uitai pieziş la el şi-l studiai, dar el nici că te băga în seamă. Legănatul caretei te făcea candidă ca să te întrebi naivă: ce caut eu la acel bărbat? Dorinţa ta era să vorbeşti cu fiecare persoană implicată în avortul tău provocat cu douăzeci de ani în urmă. Să vezi viaţa din ochii fiecăruia, să ierţi şi să fii iertată. Poate aşa se va debloca izvorul maternităţii tale, cum îţi spunea o prietenă psiholog. Să mergi acolo unde ai făcut trauma psihică. Nici nu întrebasei unde locuieşte vizitiul. Drumul era desfundat, drum de ţară, lutos, cu urme de căruţă şi animale grele, drum pe care trăsura hurducăia de-ţi reaşezau oasele articulaţiilor. Nu o întrebasei pe Zenovia unde stă, dacă-i departe, dar intrarea roţii într-o hârtoapă te făcea să dai drumul gândului. --Dacă-i departe? După o oră de mers în tăcere ajungeai în faţa porţii unui schit mânăstiresc. Vizitiul coborî şi luă calul de căpăstru, intră la pas în curtea aşezământului monahal. Dintr-o privire ai înţeles că fusese un schit nu cu mult timp în urmă. O casă construită şi dată în folosinţă recent, alta în faza de construcţie la roşu. Vizitiul ducea calul de căpăstru şi trăgea în faţa stăreţiei şi arhondaricului din casa veche. Aleile erau făcute din nisip bătătorit. Când urca treptele casei îi ziceai să nu stea mult, că trebuie să ajungi la un om pentru a rezolva o problemă. La întoarcere vizitiul scoase o eşarfă neagră şi te îndemna să ţi-o pui pe cap, pentru că ai ajuns unde trebuia. Îl întrebai de ce nu dă fân calului şi-i întinde mîna plină de zahăr?

--Recompensă, numai el ştie drumul prin luncă, îţi zisea pieziş, de parcă ar fi în altă parte. Pe părintele Calinic îl găseşti în biserică.

--Adică ... făceai repede asocierea cu vizitiul căutat.

--Intră în biserică, închină-te, să te vadă şi el, deşi nu-i nevoie, că-şi dă seama dacă omul este credincios sau nu.

--E sfinţit? îngăimai tu. Clavăzător, întrebai în şoaptă. Treceai treptele din stejar şi intrai în biserică. Te întorceai ca un resort din uşă, voiai să-i spui vizitiului să te aştepte, că nu stai mult. Dar vizitiul nu mai era în curtea mânăstirii. Alergai dintr-un colţ într-altul al curţii să vezi peste gard pe vizitiul care te aduse aici. Speriată că vei rămâne prozonieră în acest loc mai mult de câteva ore te îngrozea şi mai mult. Reveneai în biserică şi de la primii paşi pe care îi făceai cu sfială studiai comportamentul oamenilor dinăuntru pentru a le copia gesturile şi să te integrezi fără să le tulburi ascultarea liturghiei. Îţi făceai loc prin culoarul îngust între grupul de bărbaţi din dreapta şi cel al femeilor din partea stângă. Ajunsă în faţă stăteai să vezi cum fac ceilalţi, dar ei se închinaseră deja şi luaseră loc în biserică. Îl zăreai în strana din stânga, cu capul plecat, avea barba sură şi stufoasă. Cum îl fixai cu privirea ridica şi el capul şi te privea arzător. Dădeai discret din cap, salutându-l, de parcă te-ar mai recunoaşte. Plecarea privirii şi închinatul la icoane le făceai cu stângăcie, nu fiindcă nu ştiai să te închini, ci din cauza zecilor de perechi de ochi care te fixau miraţi cum de ajunse o străină să se închine la icoanele din biserica lor. Când terminai cu icoanele, nu te mai întorceai printre oameni, ci te duceai direct la monahul Calinic.

--Parinte ... , şopteai prinzându-i mâna moale şi puhavă. Un călugăr mic de statură şi gârbovit se ridica din genunchi şi lua locul părintelui Calinic care se ridică în picioare.

--Părinte, eu, voiai să-i atragi atenţia şi nu ştiai cum să începi. Ridică şmoioaga de păr, îi vedeai ochii pentru prima dată, acum îl priveai fără teamă şi reproş. Cu ani în urmă cînd te călărise aveai puse pe ochi palmele, doar cât să împiedice vederea monstrului de bărbat care te pătrundea pentru a-ţi lărgi vaginul să ajungi pregătită pentru chiuretaj la sora medicală Zenovia. Coatele nu le aveai pe piept să împiedici o prea mare apropiere a bărbatului de pe tine, ci le aveai deschise, ca şi cum l-ai invita: posedează-mă bărbate, nu ma ierta. Nu-l voiai în realitatea ochilor tăi, doar trupul şi scula lui te interesau. Acum îl priveai ruşinată.

--Tu? tresări monahul. Îţi spuse să stai la slujba religioasă. Te întorceai în biserica aglomerată. Aerul închis într-un spaţiu mic, neprimenit şi fumul înecăcios de la candele şi lumânări îţi îngreuna respiraţia. Îţi făceai loc până la perete, te dezbrăcai de pardesiu şi-l împătureai să-l pui pe mica geantă de voiaj. Un bărbat dădu o băşină baritonală şi când putoarea aerului viciat ajunse la tine, o gloabă de femeie, slabă şi încovoiată răspundea cu aceeaşi forţă de sunet şi împuţeală. Credincioşii îşi vedeau de mătăniile şi crucile lor, fără să strâmbe din nas, de parcă ar fi imuni la pulberea de piper mâcinat inhalată din neatenţie, doi ţârcovnici tămâiau ca intraţi în transă, mecanic şi monoton. Te retrăgeai în spate înainte de a se întâlni cele trei miasme în consiliul bisericesc, două băşini, una bărbătească, alta feminină, remarcai echitatea vieţii în biserică, două băşini şi două fumuri de cadelniţă puse faţă în faţă. Când ajunsei în spate să cauţi un loc, o băşină înflorată, pe note stridente de goarnă militară în zori de zi. Ieşeai afară, dar dezbrăcată, fiindcă haina îţi rămase în biserică. Intrai şi ieşeai, te uitai la ceas, vedeai două, nu unul, şi nu se mai termină slujba, gândeai. Chiar dacă liturghia ţi se părea divin interpretată, atmosfera din biserică nu-ţi pria şi te lua cu ameţeală.

Vizualizări: 147

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Comentariu publicat de Urzica Gheorghe pe Decembrie 17, 2014 la 11:46pm

Tot inainte!

Multumesc.

Comentariu publicat de adelina fleva pe Decembrie 17, 2014 la 9:23am

tot inainte !

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor