Mi-am vârât într-o zi gândul 
într-o colivie aurită, 
crezând că nu o să mai zburde
pe meleaguri de dor,
dar acesta a zbughit-o printre zăbrele.
Nu-l ține încătușat nici ziua,
nici noaptea,
nici ploaia,
ci zboară pe aripi de vânt
spre nemărginire.
Mi-am încuiat deci gândul
într-o colivie de aur,
iar el a zburat spre depărtări 
încrustate în cer de mărgean
și-n soare de culoarea mierii.

Vizualizări: 36

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Comentariu publicat de zadic ioana pe August 23, 2019 la 2:26pm

Draga Mihai Ștefan Arsene, multumesc pentru popasul facut!

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2019   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor