Chira Chiralina  și  
                         Panait Istrati - Itinerar brăilean  
                              - Comentarii -     
       De curând am primit în dar de la o distinsă prietenă două cărți achiziționate special pentru mine știind că nu pot fi prezentă la lansarea acestora și mai știind că-l prețuiesc pe autorul lor; domnul profesor Ioan Munteanu.
       Cărțile se numesc Chira Chiralina și Panait Istrati - Itinerar brăilean. Sunt editate la Ed. PROILAVIA, Brăila, anul 2018, cu sprijinul Casei Municipale de Cultură cu ocazia împlinirii a 100 de ani de la Marea Unire și a 650 de ani de atestare documentară a orașului Brăila.
Autor este Ioan Munteanu.
       ,, În Chira Chiralina, după cum spune autorul ei, această lucrare se vrea a fi o antologie a principalelor variante cunoscute până în prezent, însoțite de câteva glose, menite să aducă în actualitate ,, cântecul bătrânesc,, și în special balada noastră, în acest ceas aniversar, așa cum înaintașii noștri făcuseră cu ocazia centenarului eliberării de sub ocupația otomană în anul 1929 sau în anul1968 cu ocazia împlinirii a șase secole de atestare documentară a orașului Brăila. De se vrea, sau de nu se vrea, ,, Chira Chiralina ,, este o emblemă a Brăilei, este un brand, ca să fim de acord cu zicerile de acum. ”  
      Balada populară brăileană începe a fi analizată încă din anul 1853. De-alungul timpului; 1867, 1880, 1885, 1887, 1893, 1900, 1910, 1912, 1935, 1938, 1944, 1965, 1969, această baladă este cercetată de diferite personalități ale vremii sub una sau două variante. Chira Chiralina, este drama ființei tinere și frumoase care cade victimă răpitorului străin sau severității propiilor ei frați. În Chira Chiralina este o înbinare a două motive folclorice: cel al răpirii fetei de către turci (existent și în alte balade din circuitul dunărean ) și cel al eliberării ei prin vitejia fraților. În multe variante apare al treilea motiv, cel al pedepsirii surorii cu moartea de către frați. Varianta din anul 1886 a lui Vasile Alecsandri, cunoaște cea mai largă circulație de 175 de versuri, având compoziția cea mai strânsă. Narațiunea dramatică: deși Chira se știe nevinovată ca apa curată, frații săi o duc acasă și hotărăsc să o ardă de vie. Scena respectivă e impresionantă. Deznodământul crud este motivat de ambiția fraților de a nu plana asupra familiei vreo umbră de înjosire, marchează dizolvarea ființei în neființă:
,, Oase păcătoase,
Pulbere de oase!
Mânca-v-ar pământul
Și v-ar duce vântul
Peste nouă mări,
Peste nouă țări,
În pustiu golit
Și nemărginit! ”
       Cea mai frummoasă variantă cu final fericit, este cea a lui G. Dem. Teodorescu din anul 1885, când Kira se mărită cu Nenișor, culeasă de Petre Crețul Șolcan, și cea mai dezvoltată dintre variantele cunoscute de 513 versuri. Frumoase sunt și versurile lui Mihu Dragomir.
,, La amiaza nopții peștii dorm ca hoții,
pânditori, cu ochi deschiși,
în cotlon de păpuriș.
Doarme și Brăila mea
sub o pulbere de stea
și silozurile grele
sub răscrucile de stele.”
.................................................               
         - Chira Chiralina -                            

          
                            Panait Istrati - Itinerar brăilean   

     ,, Mi-am iubit totdeauna pământul din care am ieșit precum și duioasa lui limbă , - duioasă ca toate limbile de pe glob, pe care le respect, căci toate sunt sfinte pentru acela căruia o mamă, - cu chipul amărât, - i-a șoptit primele cuvinte într-un grai omenesc oarecare. Le voi mai spune oamenilor de bine, că dintre toate meleagurile contemplate de lumina ochilor mei, acelea care mi s-au întipărit în suflet, pe când mă purta mama de mână, îmi sunt cele mai scumpe și că numai un înstrăinat ca mine va ști să le ducă dorul și să le dezmierde amintirea, așa cum știu eu astăzi, când trăiesc din amintiri.”                                                                                               - Panait Istrati -    

    Sunt multe personalități din Brăila care au scris despre Panait Istrati, însă nimeni nu a scris ca prof. Ioan Munteanu în această carte. Explicit, în termenii cei mai adecvați pentru oricare cititor, Ioan Munteanu face un ,, Itinerar Istratian”, demn de laudă și admirație.
Cartea cuprinde excelente pasaje din cărțile editate - scrieri de o aleasă coloratură și inspirație plină de har și talent despre meleagurile brăilene, dar și multe imagini, neîntâlnite în alte cărți ale lui Panait Istrati. Spun acest lucru deoarece în anul1994, am citit mult din scrierile lui Panait Istrati, fiindu-mi necesare pentru a face grafică în peniță la unele din operele sale, spre a deschide o expoziție personală în anul 1995 ,, În Memoraiam Vespasian Lungu ,, .
       Dacă urmărim cronologia vieții și operei lui Panait Istrati putem arăta ceea ce spune Ioan Munteanu, autorul cărții. Panait Istarti se naște la Brăila la 10/23 august 1884 pe strada Română (azi Plevnei) nr.149, dintr-o țărancă româncă Gherasim Joița - Stoica Istrati ( Stoica fiind un nume adoptat ulterior ) și tatăl nelegitim, Gherasim Velsamis, originar din Cefalonia, Grecia, fiind precupeț.
Între anii:
1885-1897 Panait trăiește la Baldovinești la bunica Nedelea și unchiul Anghel și Dumitru.
1891-1897 Urmează cursul primar la Școala nr.3 de băieți Tudor Vladimirescu,unde rămâne repetent de două ori în clasa I.
1897-1904 Intră la stăpân băiat de prăvălie la Kir Leonida de pe Str. Malului ( Crâșma grecească ) unde în primele 6 luni, Panait Istrati învață limba greacă. După plecarea de aici, se află ucenic la plăcintarul
Kir Nicolae. Până în anul 1911 practică 100 de meserii fără a prinde rădăcină vreuna.
1905     Participă la manifestările de solidaritate cu Revoluția rusă împotriva lui Maxim Gorki.
1906     Este portar de noapte la Hotel ,, Regina,, din Constanța. Debutează publicistic cu Regina Hotel, în gazeta România muncitoare și face și prima călătorie în Egipt, clandestin, fără acte și fără bani.
1907     Publică în România muncitoare articolul Biserica și popi. Are prima tentativă de-a ajunge în Franța și în India.
1908     Revine în țară, militant solicitat la Brăila.
1909-1910 Devine secretar al Sindicatului muncitor din portul Brăila, alături de Ștefan Gheorghiu.
                 Iernile anilor 1909, 1910 le petrece în Egipt.
1911     Se internează pentru câteva săptămâni la Senatoriul de tuberculoși din București.
1912     Este secretar al Cercului de editură socialistă. Publică schițele Calul lui Bălan și Întâi de Mai la Cairo.
1913     Trimite din Egipt articole la România muncitoare. Ajunge pentru a doua oară fraudulos la Paris. 1915     La 13 Iunie se căsătorește cu Enta / Janeta Gheorghiu, născută Malcas, prima soție legitimă a
            lui Panait Istrati, cunoscută agitatoare socialistă, va fi arestată și condamnată. Istrati            muncește ziua ca zugrav și înființează asociația zugravilor, apoi pleacă în Elveția.
1918     La sfârșit de an este internat la Senatoriul Sylvana-sen-Lausanne, pe cheltuiala Crucii roșii 
            din     S.U.A.
1919     Scriitorul elvețian Josue Jehouda, tovarăș de suferință în senatoriu, îi recomandă spre studiu 
             opera lui Romain Rolland, un guru al pacifismului european din care Panait Istrati își
             recapătă echilibrul pierdut. În acest an îi moare și mama sa la vârsta de 65 de ani.
1920     Părăsește Elveția și vine la Paris.
1921     Fără lucru cu sănătatea șubrezită, pe data de 3 ianuarie are tentativa de sinucidere, apoi scrie
            lui Romain Rolland. Acesta îi   răspunde favorabil: ,, ai darul de a scrie nu importă în ce limbă.
            Acesta îi va corecta primul capitol din Chira în limba franceză. În luna mai Etna Gerasim Istrati,
            divorțează de Panait după 5 ani de căsătorie.
1922     Ajutat cu bani de către Gh. Ionescu, prietenul său, termină primul manuscris care cuprinde:
            Oncle Anghel, Sotir, Kir Nicolas și Mikail, pe care le trimite lui R. Rolland. În subsolul
            casei lui Ionescu unde locuiește scrie Stavro și Kira Kiralina. I le trimite lui R.Rolland spre citire. 1923     Scrie Codin și Acceptation. O cunoaște pe Anna Munsch în trenul Paris Nisa, de care se
             îndrăgostește, căsătorindu-se în  1924. În septembrie, revista Europe îi publică Kira Kiralina în
            19000 de exemplare cu o prefață de R. Rolland. În octombrie scrie Moartea lui Moș Anghel. 1924     În mai apare Kira Kiralina în volum la Ed. Reider - colecția Prozatori francezi contemporani.
            Succes fără precedent. Editura trimite în librăriile bucureștene 2000 de exemplare care se
            epuizează în timp record. Apar și primele neînțelegeri cu Anna Munsch.
1925     I se atribuie Le Prix sans nom pentru Kira Kiralina și Oncle  Anghel. În martie înființează cu J.
            Rosenthal, editura Renașterea  care are ca obiectiv publicarea operelor lui Panait Istrati. Aici
            tipărește Trecut și viitor ( 8 000 de exemplare ) și Moș Anghel (tradus de autor ). În august
            sosește la București. Revenit în țară după 10 ani este însoțit de Anna Munch. Se reîntâlnește cu
            Moș Dumitru la Baldovinești care asurzise. Vizitează Brăila și Lacul Sărat.
1926     Scrie în ianuarie Domnița din Snagov la Nisa. Corespondează cu scriitorul Vicente Blasco Ibanez
            care scrie prefața la Kyra Kyralina în spaniolă. În aprilie la Geneva o cunoaște pe Marie
            Louise Baud-Bovy ( Bilili ) fica mezină a directorului Conservatorului din Geneva. Se
            îndrăgostește de ea și trăiesc în uniune liberă până în toamna anului 1930. Scrie Nerantzula.
            Se internează în senatoriul Montana sur Sierre.
1927     Părăsește senatoriul în ianuarie. În septembrie scrie Les  Chardons du Baragan. Vicepreședinte
            al asociației ,, Les Amis  de URSS ,, în Franța. În decembrie Chira Chiralina este
            ecranizată la studeurile ,, Vufku ,, din Crimeea.
1928     Părăsește Grecia împreună cu Bilili, este expulzat pentru propagandă comunistă. În iulie face o
            călătorie gigantică cu Bilili, Nicos Kazantzaki și Eleni Samois, călătorie ce-i înghite  toate
            veniturile.
1929     Se internează din nou în senatoriu. Este și ultima întâlnire cu R. Rolland, la Villeneuve. Vine la
             Brăila iar în octombrie părăsește țara cu direcția Viena Paris. Apare nuvela Spovedania
             unui învins la Ed. Cugetarea. 1930     Scrie la Viena .. Entre l”amitie et un bureau de tabac.
            Publică Confiance în Europe; Pour avoir amie la terre în Les Nouvelles Litteraire. Apare în librării
            Les Pecheur d” epongnes și Haiducii în traducere românească. În iunie scrie Tsatsa Minnka la
            Câmpulung Muscel. În septembrie se desparte de Bilili. De Crăciun o cunoaște pe
            Margareta Izescu originară din Brăila. S-au căsătorit în 1932.

1931     Este sărbătorit de scriitorii de la Iași. În iunie face un voiaj cu Margareta Izescu la Paris și pe
            Coasta de Azur. În septembrie scrie  La Maison Thuringer.
1932     Se căsătorește cu Margareta în aprilie. În iunie se retrage bolnav la M-rea Neamț până în
            februarie 1933. În decembrie trimite la Editura Rieder 3 cărți:
            În lumea Mediteranei vol.3  În derivă vol. 4 și Mama vol.5, roman pe jumătate orășenesc,
            despre viața unei biete mame.
1933     În martie se instalează la București pe Str. Popa Savu nr.33. Recidivă t.b.ceul și se internează 
             la Senatoriul Filaret. România Literară îi publică o pagină cu scrierile sale.

1934     Din ianuarie se află la Nisa pentru mai multe evenimente. La sfârșitul lui martie părăsește Nisa
            și se întoarce la București. Pe 10 august împlinește 50 de ani. Îi apare Chira Chiralina, Casa
            Thuringen, Biroul de plasare în versiune românească. Colaborează la revistele Curentul,
            Tribuna, Familia, Viața românească. În decembrie  dăruiește lui R. Rolland manuscrisul ultimei
            sale cărți: Meditteranee, Coucher du soleil.
1935     În februarie operele sale figurează în ,, Expoziția operelor scriitorilor străini de limba franceză.
            În luna martie scrie ultima scrisoare lui R. Rolland. Cade grav bolnav. Pe 16 aprilie în zorii zilei
            Panait Istrati, moare.
            Panait Istrati a fost și va rămâne unul din marii scriitori ai Brăilei, iar prin talentul său nativ și harul cu care a fost înzestrat, a impus cultura brăileană și cea românească pe plan internațional.    

                  Constanța Abălașei-Donosă
                   22.08.2018

    

                        

Vizualizări: 47

Nu sunt acceptate comentarii pe acest blog

Comentariu publicat de CONSTANTA ABĂLAȘEI-DONOSĂ pe August 22, 2018 la 11:26pm

Mulțumesc Rețeaua Literară!

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2019   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor