Cometa mea

Vreau să am o cometă.
În Univers există comete destule;
sunt chiar prea multe.
Dați-i domnilor uneia, numele meu.
Aș fi în stare să-i zbor pe urme,
să-mi fac colibă în vidul care-i sărută obrazul.
Nu mă sperie anii lumină, nici iarna eternă.
Vreau, domnilor, să am și eu o cometă.

Fecioară alungată de-acasă,
îndelung așteptată, ne înțeleasă,
a plecat fluierând,
alunecând ca ziua spre noapte.
În urmă s-a așternut o liniște grea.
S-a plasat într-un timp decalat,
cu alte ore, cu alte legi.
Nordul său nu mai este Steaua Polară.
Nici crucea diamantină nu mai este
semnul Sudului său.
Navighează în coordonate
criptate în algoritmi de numere pare.
Gerul depărtărilor îi ucide căldura
acumulată în suflet.
Vara îi e iarnă, iarna-i e vară.
Ziua îi e noapte, și noaptea-i e zi.
Ochii mei o caută fără vre-o șansă.
Când se va întoarce,
eu nu voi mai fi.

Apărut în volumul de mai jos mai demult, ehe....prin 2017.

Vizualizări: 11

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

© 2019   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor