Nimeni nu ştia că eu sunt comoară. Doar bunica. Avea 24 de comori, care mai de care, de la cele șapte fete. Îi străluceau ochii de bucurie când își vedea toți nepoții, duminica, în ograda ei. O ogradă nemaipomenită. Era toată numai flori și învelită cu troscot . Mare forfotă era când ne jucam de-a curcile babei. Ca să ne mai liniștească, căci, vorba bunicului: ,,și în iad e mai linişte", ne chema la prispă să ne îndulcească. Mda. Îndulcirea! Acum mă mustră conştiința , atunci însă...

De fiecare dată când bunica pleca la magazin cumpăra bomboane ,,de sticlă" sau cum le mai ziceam noi „pernuţe" date prin zahar tos . Nu știu de ce anume acest fel de bomboane prefera să cumpere dar, oricum, ne plăceau . Le punea într-un loc mai ascuns, pe sobă, ca să nu mă ducă în ispită, căci eu eram cel mai des la bunici (casele ne erau gard în gard). Dar care copil nu găseşte bomboanele ascunse? Desigur că și eu le găseam și când dădea bunica că multe lipseau ştia în gura cui nimereau . Odată m-a prins şi mi-a zis:

- Nu le mai ascund. O să le număr de fiecare dată şi dacă lipseşte vreo bomboană, o păţeşti!

Zis şi făcut. Stăteau zilnic bomboanele în ochii mei şi...maaaaaare chin. Bunica ştia bine a număra. Într-o bună zi îmi încolți în minte un gând. Mă furişam, luam cate 2 bomboane , una într-o falcă şi a doua în cealaltă, le țineam în gură pană le făceam figură, mai subţirele, le tăvăleam din nou prin zahăr şi le puneam la loc de unde le luasem şi eram fericită. Vorba ceea: şi lupul sătul şi oaia întreagă. Apogeul bucuriei era, însă, duminica, când bunica venea la prispă cu bomboanele ca să ne îndulcească. În ce consta bucuria? O să vă spun. Aveam o verişoară foarte vorbăreaţă şi bătăuşă care mă ,,biruia" la ceartă. Și tare mai eram fericită când vedeam că Tanea, că așa o chema, punea în gură bomboanele gustate de mine odată ...

Nimeni nu mai ştie că eu sunt o comoară, nici măcar eu ...

Vizualizări: 36

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Comentariu publicat de GOGA GR. CONSTANTIN pe Iunie 7, 2011 la 6:23pm
Un haz de tot hazul cu troscot de cuvinte "de-a curcile babei". Naratorul, o bomboana BUCURIA, data la esapat prin zahar, ca sa-si insele  si bunica si verisoara, si uite-asa se naste o prozatoare, o comoara.
Comentariu publicat de Elena Lucia pe Iunie 6, 2011 la 12:48pm
Multumesc pentru popas si lectura .Mi-ai ,,indulcit" nitel dispozitia .  Elena
Comentariu publicat de m. frumosu pe Iunie 6, 2011 la 6:56am
am citit cu placare, eu si acum le spun de sticla!

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor