Mã trezesc,cu ochii în culoarea lacrimilor.
Știu ca sunt singur si privesc spre suflet,
Ascuns timid în umbra suferințelor
Departe de aripile care odinioarã reprezentau viața.

Somnul a devenit o utopie,
Iubirea e un foc de tabãrã
Cu demoni dansând în jurul lui.
Pielea e scãldatã în pocale de sânge,
Iar buzele,pieptul și mâinile sunt asaltate de seisme.

O visez…
Urmãritã de atingerile lui,
Rãpitã din brațele mele pt sãruturi de amant,
Îmbrãcatã în cuvinte de amor
În orele reci ale nopților fara sfârșit.

Zâmbesc ironic când mã gândesc
Ca vad în Rai doar un monument de ruine.

Vizualizări: 13

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor