- Alerg ades printre secunde,

Ca un hoinar cu umbra sa

Şi niciun loc nu mă ascunde

Atunci când vreau să stau cu ea.

 

Azi, simt că depărtarea doare,

Dar nu puteam să bănuiesc

Că fără tine ceva moare

Din mine, chiar dacă trăiesc.

 

Sunt condamnat pentru vecie

Să port cu mine umbra ta,

Eu o slujesc cu vrednicie,

Poate-ntr-o zi vei fi a mea.

 

- Când plâng, n-o fac din vanitate,

E-un fel al meu inconştient

De-a protesta pentru dreptate,

M-aş mulţumi cu un procent

 

Dacă destinul m-ar convinge

Că undeva, pe-un alt pământ,

Când fruntea ta o voi atinge

Ai să mă-nchizi într-un cuvânt

 

Ce-ţi va rămâne-n veci în minte...

Eşti condamnat să mă rosteşti

Şi-atunci o să-ţi aduci aminte

Că eu sunt cartea cu poveşti.

 

Ioan Grigoraș & Liliana Trif

Vizualizări: 18

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

© 2018   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor