CONFESIUNILE DIN NOAPTEA ÎNVIERII

E greu, Doamne, e nemaipomenit de greu să trăieşti în lumea purităţii sufleteşti, inegalabilă, ca o lebădă graţioasă ce-şi scaldă aripile în ploaia de Lumină a răsăritului Învierii. O gură de miere e viaţa fără binefacerile aparente ale răului, care ne curtează ca o „ babă cloanţă „. Viaţa este un clipocit de apă neîntrerupt de nicio furtună, minunăţie desprinsă din grădinile înflorite în Noaptea de Înviere, cea mai răsfăţată regină pământeană coborâtă din patria Nemuritoare a Luminii Veşnice. Pentru o clipă, Iisuse, am crezut că orizontul speranţelor s-a răsturnat peste trăiri imprevizibile, ornate cu nenumărate insomnii şi cu nestatornica grijă de mâine. Vin la uşa sufletului o mulţime de personaje, unele frumoase, altele hidoase, măcelărite de necredinţă şi nesupunere în faţa Legilor Sfinte. E greu, Doamne, să te lupţi cu neştiinţa şi nebunia, care domneşte în trupuri sfârtecate de dorinţe păgâne. E greu, Iisuse, să înduri sudălmile şi batjocora spinilor, care ţintesc inimile curate pline de darurile iubirii. Toate orbecăielile răutăcioase se destramă precum întunericul în faţa Luminii Învierii. Cine poate ucide credinţa în drumul cel drept ? Doar noi înşine dacă gustăm din dulceaţa amară a celor “treizeci de arginţi ” şi din mirajul Rătăcirii plin de necredinţă-n Dumnezeu-Tatăl. Se-aştern peste ochi, suflet şi trup tentaţiile lumii bântuite de fantomele răului. În fiecare clipă a vieţii, fiecare gest necugetat se-ntoarce împotriva noastră ca un bumerang ucigător. O luptă necruţătoate se-nfiripă pe tărâmul ispitelor, văzute şi nevăzute, spoite cu un dram de fericire efemeră. Trădarea e halucinantă precum “mărul discordiei”, dar iubirea netrădată este paradisul vieţii fără de moarte. Vămile credinţei sunt grele, Iisuse, şi de aceea cădem în genunchi în faţa Luminii Învierii. Pietrele ascuţite ale încercărilor ne pătrund în oasele trecătoare şi-n nestatornica trăire hăituită de vrăşmaşi imprevizibili. Ne târâm goi, însetaţi şi flămânzi pe eşafodul existenţei pământene. Suntem biciuiţi de bogăţiile lumii, care ne stârnesc poftele trecătoare ca nişte zâne din poveştile nemuritoare. Cât de scurtă e viaţa plină de războaiele noastre interioare menite a ne dărui, după merit, liniştea sau neliniştea nemărginită de dincolo de Poarta Trecerii. Ridicaţi-vă din cenuşa intereselor meschine şi ipocrite! Adunaţi frunctele bunătăţii în tolba judecăţii, urgisită de ademeniri neiertătoare ivite pe marginea drumului către enigmele infinitului. Nu cedaţi în faţa durerii şi-a vorbelor înşelătoare hărăzite parcă să vă arunce-n mlaştina întunecată a potecilor fără de-ntoarcere. Poverile vieţii sunt grele, Iisuse, precum coroana de spini şi greutatea crucii, care-au muşcat ca o fiară neîmblânzită din Trupul Tău De Lut Sfânt Nepieritor. Dacă vedem cordonul de Lumină al Învierii Domnului Iisus Hristos, lacrimile noastre ni se vor părea perle marine nepreţuite. Poverile se vor transforma-n pâine caldă de curând scoasă din cuptor. Săgeţile răului aruncate asupra noastră vor fi ca o mană cerească. Atunci, în Noaptea Sfântă a Învierii, vom percepe infailibilul şi Beatitudinea. Puterea Invincibilă a Iubirii Nemăsurate va salva de la pieire sufletele rătăcite şi zdrelite de atracţiile lumii inferioare. Lumina Adevărată a Învierii va pătrunde triumfătoare, ca o izbăvire miraculoasă, în templul trupului de pământ al scânteii divine întrupată în Duhul Sfânt.

Vizualizări: 35

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor