Urcatul rapid al celor nouă etaje își spunea cuvântul; respirația alertă mi s-a întrerupt brusc la vederea patului gol, patul în care mama a fost adusă de la terapie intensivă cu o seară în urmă.

Mi s-au dat asigurări că va fi bine dar că este sub efectul calmantelor și va dormi mult și nu aș fi fost de niciun folos să stau o noapte neodihnită; medicul, fiind la o altă urgență, nu mă putea primi dar, dimineață va face posibilă întrevederea.

Era dimineața promisă întrevederii cu medicul, nu știam ce e cu mama, nu știam cine e medicul, nici nu mă puteam concentra, după salutul pe care-l dădusem celorlalte paciente auzeam răspunsul și încă ceva ce nu puteam să înțeleg, auzeam cuvinte, nu înțelegeam semnificația și pipăiam patul obsesiv doar, doar mai simt căldură din căldura mamei în singurul pat gol din salon.

Ușa se deschide și intră un tânăr domn înalt, cu un ten creol, ochii mari, verzi ce nu puteau trece neobservați, emanând un parfum fin de bun gust, o prezență ce contrasta puternic cu atmosfera bolnăvicioasă a spațiului. Vine spre patul mamei, presupun că e medicul cu care nu am putut vorbi cu o seară în urmă și mă îndrept spre el, nerăbdătoare de a afla ce este cu mama, întind mâna și mă prezint :

- Mihaela Popa, domnule doctor Rattzer sunt fiica... și nu mai apuc să dau detalii, primesc o strângere hotărâtă de mână și un răspuns ferm:

- Brancardierul Costică, îmi pare bine! Mama dumneavoastră vine imediat, am dus-o la examenul cardiologic...

Vizualizări: 87

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Comentariu publicat de Maria Vo pe Noiembrie 2, 2012 la 11:00am

 eu am zambit cu zgomot a triumf! (si un brancardier poate sa arate bine!)

Insignă

Se încarcă...

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor