Constantin Stancu (2 noiembrie 1954, Hațeg). Poet, romancier, critic literar, publicist. Licenţiat al Facultăţii de Drept din Cluj Napoca, 1988. Membru al Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Alba-Hunedoara din anul 2009. Redactor al revistei „Nova Provincia Corvina” (Hunedoara) între 2001 - 2010. Redactor al revistei „Contraatac” (Adjud). Debut publicistic la „Braşovul literar şi artistic” şi „Orizont” (1981). Debut editorial: Fructul din fruct (poezie), în antologia Argonauţii (1988). Colaborări la „România Literară”, „Transilvania”, „Luceafărul”, „Orizont”, „Vatra”, „Orient Latin”, „Ardealul Literar şi Artistic”, „Semne”, „Viaţa Românească” etc. Premii literare: Premiul revistei „România Literară” la Concursul „Lucian Blaga” (Sebeş,1983), Premiul revistei „Transilvania” la Concursul „Lucian Blaga” (Sebeş, 1984), Premiul Filialei Alba-Hunedoara a Uniunii Scriitorilor din România (2015) pentru volumul de poezii Etemenanki (Ultima săptămână), Premiul „I.D.Sârbu” al Filialei Alba-Hunedoara a Uniunii Scriitorilor din România pentru romanul Vadul ars (2017) etc. Premii ale revistei „Discobolul” pentru textele publicate (poezie, cronică - 2009, 2018) Cărţi publicate: Fructul din fruct (debut poetic, 1988), Păsările plâng cu aripi (poezie, 1988), A privi cu ochii inimii (Poemele roadelor) (poezie, 2002), Pomul cu scribi (poezie, 2006), Pe masa de operaţie (roman, 2011), Greutatea gândului nerostit (poezie, 2012), Cu fantezia pe fantezie călcând (poezie, 2013), Etemenanki (Ultima săptămână), (poezie, 2014), Vadul Ars (roman, 2016), Fructul din fruct (Adio, ne vedem pe străzile de aur (antologie, 2016), Arhivele de la Hațeg (evocare literară în două părți - 2009; 2017), Breaking mews pentru absenți/Breaking news for missing people (poezie, 2018), cărți de istorie literară privitor la scriitori români (Eugen Evu, Radu Igna, Eugen Dorcescu, Adrian Botez, Ioan Evu, Dumitru Hurubă etc.), Geamantanul cu privire (note literare, 2015) etc.

În spațiul dintre cuvintele rostite

 

 

În spațiul dintre cuvintele noastre rostite locuiește Dumnezeu,

confortabil așezat acolo,

din unghiul acesta nu-L vedem, nu avem cum,

suntem în zonele joase ale câmpiei,

depindem de ploi, de fulgere, de uleiuri grele, de porumbeii insomniilor.

 

Este ceva nedeslușit în memoria noastră zilnică,

în albușul acela în care înotăm veseli, cu moartea pe mâini ca o mănușă.

 

Am aflat răspunsul într-o seară, lângă pielea orei tăbăcită de miracole

mai există cu noi o ființă atentă la erorile trupului,

care stă în muțenia zgomotoasă a cărnii.

 

Am aflat răspunsul, era în mine încrustat,

piatră prețioasă căzută de pe umerii celui de dinaintea mea,

el a sfidat materia brută din care se fac porțile la țară,

din lemnul acela în care noaptea și-a scris poemele de rouă.

 

În spațiul dintre cuvintele noastre rostite locuiește Dumnezeu…

 

Vizualizări: 14

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2019   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor