Te voi chema
din părțile concave
ale perfectei încercări
de vis,
privirea peste margini
ne mărește,
de aceea voi iubi
exclus din paradis.
Nimic nu poate fi
târziu sau straniu,
bagajul meu
așteaptă nefăcut,
căci voi migra
către extremele trăirii
fiind lucid
și-n gânduri nepermis.
Sunt, dialectic, individul zero
pornind numărătoarea
din trecut,
dar mă asemăn
fiecărui înger
ce a iubit
frumosul absolut.

Vizualizări: 30

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor