Coperta volumului de poeme "Reflectii"- Vasilica Ilie

Editura PIM- IASI

 Liviu Apetroaie

Alte note critice:Postfata:

Gheorghe A. Stroie

Geo Galetaru

Coperta: Didina Sava

Editie ingrijita de Didina Sava

Postfata:

 

 

Felul în care existăm…şi timpul

 

 

O călătorie! Asta ne propune Vasilica Ilie odată cu acest volum…

Dar ce înseamnă de fapt o călătorie, mai ales una lirică? Înseamnă, în primul rând, derelicţiunea, abandonul, fuga, şi, mai apoi, întoarcerea în lumea ostilă, neîndurătoare, tot  aşa cum Ghilgameş se întoarce acasă,  fără să se lase îngrozită de destinul care o sperie, de drumul existenţial dramatic al omului. Pe drumul acesta, timpul are consistenţă, nimic nu se întâmplă, totul are rost.

Mi-ar plăcea să beau o cafea cu Vasilica Ilie, mi-ar plăcea o cină cu Vasilica Ilie, dar să fie aşa cum se întâmplă în poeziile sale. Pentru că timpul de acolo are sens…

Poţi spune, la o primă abordare, că poeta se aruncă în cotidian; că, viaţa nu e continuă, ci se compune treptat, cuantificat, din momente disipate, că un timp existenţial nu e… Şi totuşi, câtă continuitate… „Visez că mă scald într-o clepsidră,/ mă scurg ca nisipul gâtuit de timp,/ mă eliberez în pielea unei cenuşărese/ aşteptată de o trăsură ţesută de iluzii”, spune poeta, asumându-şi mărginirea, visându-şi nemărginirea.

Până la urmă, orice clepsidră se întoarce…

Tot ce e omenesc, e în paginile acestei cărţi. Omenescul de care ne ascundem, şi de care ne este atât

de dor, omenescul de care fugim, şi pe care îl căutăm exact atunci când nu mai avem lumină să-l vedem.

Dar, în planul secund, în „jocul secund” al poeziei, Vasilica Ilie rămâne o însingurată. Asta pentru

că vrea să iubească lumea aceasta deodată. Oare de ce ne plimbăm prin anotimpuri, oare de ce, iarna ca şi vara, primăvara ca şi toamna, sunt proiecţii ale iubirii? Oare de ce peisaje pline de pictural ne invită la un sentiment…

Drumul pe care suntem chemaţi, odată ce deschidem paginile acestei cărţi, e un drum al răbdării, al aşteptării, dar şi al unui orizont care, după noaptea trăită în suferinţă, îşi cere răsăritul.

Înaintea neantului, acela care ne construieşte parcursul, cel de mai târziu, desigur, nu avem decât un sentiment: iubirea. Cel care o prinde, măcar de ultimul deget, o trăieşte… Cel care nu o prinde, o doreşte… Aceasta am învăţat din poema Vasilicăi Ilie, şi aceasta să rămâie pentru sufletul iubitoriu de poemă.

Într-un final de carte (obiect rar, în vremea noastră şi finalul, dar şi cartea) Vasilica Ilie ne pro-pune felul în care trebuie să ne punem întrebări. Aparent narativă, până la explicativ, cartea aceasta pune întrebări.

Cartea aceasta are un timp, dar are şi un răspuns. Are ceea ce trebuie să consacre titlul… Speranţă! Dar ştiţi câtă suferinţă este în lumea nevăzută a acestei speranţe? Duceţi până la capăt lectura acestui volum, şi veţi afla.

Îi apreciez inspiraţia, bucuria aceea omenească, cu care îşi traversează tristeţile, apăsarea, tăietura, şi, înainte de toate, sinceritatea.

Îi respect suferinţa, cea care provoacă deschiderea. De ce are nevoie Vasilica Ilie de poezie, într-o lume în care numai poezia, deşi multă, lipseşte. Ea crede că poezia va învinge. Basileul, întru numele ei, Vasilica, e vehiculul care transportă, către noi, ceilalţi, atât talentul, cât şi viziunea…

Deschid această carte cu distanţă, cu un pic de frică, o deschid, undeva, sub lumina lunii. O închid la răsărit de soare…O să o mai deschid, da, o să o mai deschid…

Am să deschid această carte pentru că e vorba de iubire.

Vom spune, atunci ca şi acum, că suntem în lumea neatinsă, doar de suflet, a poeziei.

Vom spune că suntem fericiţi de contemporaneitatea Vasilicăi Ilie.

Vom spune că lumea, deşi tristă, e mai frumoasă aşa…

O, suflet al meu, să-ţi rămâie poezia!”

 

                                                               Liviu Apetroaie

Alte note critice:

 

«Într-un continuu dialog cu Eul propriu, Vasilica Ilie caută cheile potrivite ca să desferece sentimentele, lăsându-le mai apoi să ţâşnească precum cele din cutia Pandorei. Dintre toate acestea: foame de dragoste, setea neostoită de îmblânzire a curgerii timpului, dorul de lumină, sunt printre cele mai pregnante. Erosul liric este potolit, tandru, liniştea abisală a sufletului alternând perpetuu culorile anotimpurilor: verdele înmuguririi, galbenul-auriu al pârguirii, arămiul vârstelor bogate ori albul pur al senectuţii - elemente spectrale ale luminii descompuse în versuri de iubire: „m-am gândit să construiesc un turn/ din primăvara care se apropie,/  să pun pe fiecare nivel câte un gând /al cuvintelor pierdute, ca o rugăciune,/ să renasc cu fiecare treaptă parcursă sub cuvântul divin,/  fără să mă uit înapoi/ sau să îngenunchez după o clipă efemeră…”. Acest romantic  tablou existenţial este completat de amintiri vii ori tardive regrete, de bucuria reuşitei ori de tristeţea asumatelor neîmpliniri. Din acest melos sinestezic şi iraţional – uneori - învingătoare iese POEZIA. O poezie a sufletului, cântată de un aed, scrisă pe pânzele memoriei de un antic scrib şi dăruită timpului, spre recunoaştere şi, de ce nu, spre nemurire.»

Gheorghe A. Stroia, Adjud – octombrie 2012

 

VASILICA ILIE SAU SINCERITATEA CONFESIUNII

Poeziile din volumul " Reflecţii" se înscriu în linia deja consacrată a liricii Vasilicăi Ilie (vezi volumul " Fereastra de la Răsăritul Cuvântului", Editura PIM, Iaşi, 2010), autoarea optând pentru o sinceritate absolută a confesiunii, pigmentându-şi, din când în când, jerbele metaforice cu subtile inserţii care ţin de o abordare mai deschisă a problematicii de viaţă şi, de ce nu, de o filosofie oarecum genuină a faptului existenţial. Întâlnim în paginile acestei fermecătoare cărţi aceeaşi propensiune spre dimensiunea erotică, aceeaşi cultivare a candorii şi a stărilor surdinizate, învelite într-o aura de calm şi discreţie, uneori, sau de explosive expansiuni sentimentale, alteori. Autoarea se mişcă dezinvolt pe o arie tematică generoasă (subsumând erosul carnal sau spiritualizat, cultul reveriei, al stărilor crepusculare, dar şi exuberanţa trăirilor ardente), apelând la mijloace poetice diverse. Este meritul poetei de a fi reuşit să ocolească locul comun, tirada grandilocventă şi găunoasă, insertul filosofard şi lipsit de rezonanţă şi să fi ales calea cea mai sigură spre sensibilitatea cititorului: expresia revelatoare şi plurivalentă, imaginea poetică percutantă, capabilă să stârnească emoţii şi să provoace acel frison de tulburare interioară, pe care doar adevarata poezie îl poate genera. Şi, dacă am încercat să sugerăm resurecţia emoţiei şi delicateţea sentimentelor prezente în acest volum al Vasilicăi Ilie, nu ne putem cenzura plăcerea de a constata că autoarea mânuieşte cu siguranţă uneltele poetice, aplecându-se cu atenţie asupra expresiei şi cizelând-o cu încăpăţânare şi dragoste de bijutier. Căci Vasilica Ilie refuză aproape ostentativ tentaţia facilă a ludicului, alegând, în locul unui discurs minat de vers-librismele unui postmodernism prost înţeles ( şi la fel de prost aplicat), rigoarea unor stanţe cu evidentă coloratură imagistică.
Egală cu sine în ceea ce priveşte generozitatea şi autenticitatea sentimentelor, dar şi cu predilecţia pentru imaginea expresivă, reverberantă, Vasilica Ilie îşi conturează cu acest volum o personalitate distinctă, cultivând o poezie care-şi scrutează viitorul cu încredere, luciditate şi, deopotrivă, cu orgoliu. Ferită de obscurităţi şi de contaminări facile, lirica Vasilicăi Ilie îşi proclamă propria condiţie şi propria raţiune de a fi: aceea de a instaura, prin cuvânt, prin metaforă, primatul purităţii sufleteşti într-o lume asaltată de clişee şi impostură.
Confesivă în datele ei primordiale, poezia Vasilicăi Ilie nu-şi refuză, totuşi, o anumită tentaţie a problematizării, nefiindu-i străină dimensiunea reflexivă.
Volumul " Reflecţii" prefigurează, fără îndoială, un prag matur al poeziei Vasilicăi Ilie, anticipând un traseu liric în care esenţializarea temelor, grefată pe o imagistică originală, anunţă iminente surprize viitoare.

Geo Galetaru

 

 

 

Vizualizări: 88

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Comentariu publicat de Vasilica Ilie pe Decembrie 8, 2012 la 12:06am

Multumesc Tania, si tie iti doresc la fel!

Comentariu publicat de Carmen Tania Grigore pe Decembrie 7, 2012 la 2:54pm

Felicitari pentru aceasta realizare de suflet, la cat mai multe sa fie !

Comentariu publicat de Vasilica Ilie pe Decembrie 7, 2012 la 10:22am
Multumesc frumos, Elisabeta!
Comentariu publicat de Vasilica Ilie pe Decembrie 7, 2012 la 10:20am
Multumesc, Dora! Este al patrulea volum de autor.
Comentariu publicat de Dora Petre pe Decembrie 7, 2012 la 10:10am

Laude, al câtelea volum este...

Comentariu publicat de Elisabeta Luşcan pe Decembrie 7, 2012 la 8:48am

Comentariu publicat de Elisabeta Luşcan pe Decembrie 7, 2012 la 8:45am

Felicitări, multe, multe!!!

Comentariu publicat de Vasilica Ilie pe Decembrie 6, 2012 la 2:18pm
Multumesc frumos, Dora Petre!
Comentariu publicat de Dora Petre pe Decembrie 6, 2012 la 1:50pm

Felicitări!!!

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor