Pe stanca-i selenara

Copilul mediaza

In haos lucruri aranjeaza

Cu mintea lui curat murdara

 

Pe ziduri e-nsemnat cu sange

Pe usi e scris cu negrul-alb

Si pe tavan podeaua care plange

Cu sangele cel sfant si dalb

 

Ii simt durerea-n inima la mine

Dar nu ma dor oscioare toate

Viata lui patrunde-n in mine

Iar a mea-n suflete moarte

 

Acum vad cand nu privesc

Vad ca orbul in lumina

Numai vad, caci patimesc

Orbul vede zi senina?

 

El nu vede dar traieste

Senzori il lumineaza

Oare cin ma pomeneste?

E copilul si ofteaza 

 

De ce oftezi asa din greu?

Aceasta-i intrebarea

Vreau sa revin in trupul meu

Asa-mi sapteste marea

 

In trupul sau intra copilul

Eu intr-al meu revin 

Si iute mai fugi debilul

Si eu, si eu, deabia mai vin

Vizualizări: 31

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor