adevăratul mers pe vârfuri
se învaţă în inimă
cruţi palmele de noroi
şi tâmpla de vise
nu ştii la plecare
unde te aşteaptă Dumnezeu
şi dacă primeşti la pachet
viaţă pentru acasă

o porţie de bun rămas însă
alungă gustul de rană al duminicilor
în care n-ai îngenunchiat ochii rugii
îţi iei cu tine sufletul cu ochii închişi
tânjind primăverile

bărbatul îţi spune pe nume
e cel mai recent
şi mai pregătit 
pentru a trece neobservat prin toamnă
sub pleoapa lui
ţi-ai adunat toate serbările trecerii
la ultima punere în scenă

şi nu mai înveţi
cum să aştepţi tramvaie în staţia vieţii
şi mâna stângă nu-ţi mai creşte până-n vise.
Cu ajutorul morţii poţi învăţa poate
să fii fericit.

Vizualizări: 21

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2019   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor