C O P I L   S Ă R M A N

 

 

În colţul străzii, lângă berărie,

Se-aude flaşnetarul meu...

Mă duc spre el, cu bucurie,

S-ascult un minunat tangou:

 

- Copil sărman, când te-ai născut

Mai bine-ai fi murit pe loc!...

Căci  mama ta n-a mai trăit,

Şi ai crescut fără noroc.

 

Cu ochii-n lacrimi se ruga:

"O!... Dumnezeul meu ceresc,

Tu lasă-mi viaţa, nu mă lua,

Băiatul vreau ca să-mi cresc!"

 

Mai trist pe lume nu va fi...

Să nu-ţi cunoşti părinţii,

Şi viaţa-ntreagă vei trăi

Plângând pe la toţi sfinţii.

 

Of, să te ajute să trăieşti...

Să ai şi tu un pat în casă;

Dar speriat că nu găseşti

Puţină pâine pentru masă,

 

Din zori şi până-n noapte...

De foame cânţi să-ţi treacă;

Că-mi zic: "Cum încă poate

Să fie vesel şi să placă?"

 

*      *      *      *         *

După ani, mulţi ani de zile...

Văd în stradă, lângă gară,

Un bătrân cânta din gură

Tot povestea cea amară.

 

-  Sărman, când m-am născut,

Măicuţa mea, să mă fi luat!...

Ce rău pe lume am făcut...

Păcate n-am, nu-s vinovat.

 

Faşneta-n glas avea durere,

Şi cerul sângera-n apus...

Abia i-am spus: "La revedere!"

A dat din cap şi mi-a surâs.

 

                                     

Vizualizări: 15

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor