Fila,
picurata cu cerneala transparenta, in linii curbe si scris ordonat de copil trait si crescut  intr-o barca la malul marii de catre tatal lui pescar. Mama a fost croitoreasa, iar tatal meu pescar. Pescuia cei mai mari pesti din satul nostru, iar cu ei ma trimitea pe mine la scoala dupa ce ii vindea. Iar eu ma mandream cu parintii mei, pana ce intr-o zi mi s-a spus ca miros a mare si peste. Miroseam a nevinovatia oraselor ce se cladeau pe spatele pescarilor ca tata. Intr-o zi m-am decis sa plec de acasa. Sa imi iau in spate traista cu haine pictate de mirosul toamnei ce trece pe la malul marii si mirosul iernii in care m-am nascut si sa plec, departe sa vizitez orasul. Sa vad ce taxa se percepe la intrarea in el si sa ma pierd pe trazile pavate cu bolovanii inocentei fetei ce a plecat de la sat sa cunoasca orasul. M-am urcat in tren si am mers pana in capitala. Trenul avea geamurile prafuite, iar printr-o crapatura intra miros de tei. La fiecare oprire deschideam fereastra si incercam sa miros aerul atat de diferit de cel de acasa. Nu simteam nimic, doar o melancolie ce ma ducea cu gandul la mama, care la ora ceaiului cosea cu acul o ie pentru tanti Mitica, si ea pleca in capitala. Aveam picioarele prafuite si pline de arsita campului. Am pus  semintele cu o zi inainte si am uitat sa-mi acopar urmele cu sosetele bune date de bunica. In tren nu simteam nimic: nici curiozitate, nici uimire, doar neincredere in ce o sa urmeze. Bani aveam destui, tata a vandut sase pesti inainte sa plec ca sa am de drum....
Fila incolora,
picurata cu cerneala neagra de durere. Nu am vazut altceva decat durere, cladiri reci ce se ridicau incet printre frunzele unui artar fara ca macar sa il intrebe daca il doare. Oameni ce duc in spate greutati si fete ce isi pocesc sufletul pentru o masa buna pe bulevardul cafenelelor deschise noaptea la lumina unei luni rosiatice. Oamenii au chipuri de zei,  frumosi, dar nu miros a tata, iar doamnele nu au mainile mamei, ele se dau cu crema pentru a picta finetea ce sufletul lor nu o are, ce paleste in fata unui soare arzator. Ciresele din cos mi s-au stricat, caldura nu imi da pace, iar apa nu are gustul de acasa. Prefer sa imi arunc ochii in nelinistea celor ce nu vad sa umble si nu asculta decat difuzoarele inimii lor ce le spune " arunca privirea in ziua de maine, pentru astazi ai terminat".... Umblu de cateva ore si nu vad o iesire. Nimic nu e cum mi-am imaginat. Oameni care sa zambeasca si oameni care sa isi sarute propriul suflet, sa il imbratiseze la apus si la rasarit, sa manance liniste si sa bea din pahare racoarea anilor.  Dar mai trebuie sa stau aici pana am sa prind gustul de carte si am sa ma arunc in cunoasterea lumilor. Am sa stau pana am sa uit ca miros a peste si am sa prind gust de duca, si ma voi duce, la prima deschizatura de brate ca sa pot sa imi pun amprenta pe nelinistea sufletului ce o sa ma primeasca intre ale sale brate.... Am obosit sa alerg si sa umblu. Merg de cinci ani si alerg inca de cand m-am nascut, vreau sa ma asez si sa miros marea, vreau sa rup din pantece monotonia ce s-a instalat in oamenii ce ii cunosc, vreau sa ajung din nou cu trenul intr-o capitala care percepe taxa pentru suflet. Vreau inapoi acasa, la mare sa miros a peste... 

Fila,

picurata cu cerneala rosie. Nu am vazut nimic de cand am ajuns, decat praf. Casele nu mai sunt. Oamenii s-au pierdut, iar bunicii stau ingropati sub o cruce rece de piatra. Tata nu este la pescuit. Si-a vandut barca cand am avut nevoie de bani in prima luna, iar mama nu mai vede si nu mai coase modele pentru ia lu' tanti Mitica. 

Tata nu mai este.... i-am gasit scaunul gol in fata farfuriei cu peste, iar mama s-a dus a doua zi dupa el, iar eu nu am apucat sa ii sarut si sa le spun, ca inca miros a mare si peste.

Vizualizări: 39

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Comentariu publicat de Ion Madalina pe Ianuarie 6, 2014 la 9:43am

Iti multumesc de apreciere si  ma bucur ca ti-a placut

Comentariu publicat de Mihók Tamás pe Ianuarie 5, 2014 la 10:02pm

Îmbietor! Felicitări!

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor