Copilul meu...

 

Îmbătrânesc, copilul meu.

De ce să-mi pară rău?

Că lași în urmă

anii de liceu?!

Că-i timpul

neiertător călău?!

 

Îmbătrânesc, copilul meu.

Fără tine,

mult prea sărac

mi se-ntindea

în față universul-

am încercat

să-ți fiu arac,

să-ți sprijin

pe drumuri grele mersul-

în ochi

să-ți pun numai lumină,

să-ți umplu brațele

cu flori,

să se reverse-n anii ce-o să vină-

să-ți pun în zâmbet

o mie de culori

și-n suflet

fragezi primii zori-

pe-obraz mereu să îți adie

doar lacrimi preacurate

de sfântă bucurie...

 

Îmbătrânesc, copilul meu.

De ce să plâng?!

Te voi iubi mereu

și-mi voi dori de-a pururi,

în brațe să te strâng!

Azi treci încă un prag-

să îmi trăiești

copilul meu, frumos și drag!

Vizualizări: 46

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Comentariu publicat de ica matei pe Iunie 2, 2012 la 11:31pm

Doamna Lidia si eu va multumesc din suflet...

Sa fie lacrimile noastre doar de fericire!

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor