am ajuns planetă în universul meu

mă rotesc în axa propriilor nevoi

primesc în alb de zi şi negru de noapte

lumina astrului cerebral

iar astăzi

chiar şi cu neuronul întunericului voi face pace

vom întocmi împreună actul  strângerii de mînă

 

în şemineul său

nu voi mai arunca nici o scânteie sălbatică

nici o vorbă incandescentă în vâlvătaia auzului

nu-mi voi mai îngădui nici o rătăcire

 

înaintea lui se cuvine a-mi opri respiraţia

să-mi aud numai corul de sărbătorire al vieţuirii

ca pe o lungă şi nemăsurată vocală a incantaţiei

 

Vizualizări: 7

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2017   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor