moartea e un pumn de nisip
pe care-l voi arunca în ochii mei
când mă voi sătura de privit ceruri

o ploaie torențială
pe care o aștept să cadă
când mi se usucă izvoarele

moartea e fluturele
care mă învață culorile zburând

deșertul care mă face să iubesc mirajul

moartea e doar tăcerea
tuturor copacilor din mine
în special în timpul înfloririi

e un cor de păsări ce-mi cântă
până când îmi adorm toate stelele nopții

moartea e epitaful de apă
pe care încep să-mi scriu numele
imediat după ce sfârșește primul meu strigăt...

Mersin, Turkey

Vizualizări: 131

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Comentariu publicat de Contact Cultural pe Februarie 9, 2017 la 1:00pm

moartea este un epitaf pe cat se poate de solid daca in viata ai scris macar o poezie. astfel ca oamenii se vor gandi la tine ceea ce te face sa fi cat se poate de viu.

cand omul se satura de privit cerurile, urmatorul pas este sa-si doreasca sa ocupe cerurile, sa le ia cu asalt. 

Comentariu publicat de florentina craciun fabyola pe Septembrie 25, 2016 la 11:01am

Comentariu publicat de florentina craciun fabyola chiar acumŞtergere comentariu

Pare un strigat, o marturisire. Cuvinte vibratorii, bine alese. Felicitari!

Insignă

Se încarcă...

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor