când îşi ia
avânt
se înfinge în iarbă
scrâşnetul
ca o sămânţă decojită
este aruncat
printr-o ureche
în emisfera opusă
a planetei

citeşti în ochii nebunilor
semnele pierderilor definitive
crampoanele strivesc în tine
fiecare nou început
te străbat amintirile
fetuşilor separaţi
cu bisturiul de uter

ce uimitor încă te ţine
cineva în lumea aceasta
ca într-un pântec
mare şi cald.

































































Vizualizări: 46

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Comentariu publicat de Ioan Barb pe Iunie 1, 2010 la 5:11pm
mulţumesc

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2019   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor