Crăpătura din perete

[Costea Mircea]

Seamănă cu sufletul meu gol

Lăsat singur de către tine

Atunci când ai trântit uşa în urma ta

 

Privesc în camera goală

Şi pereţii se strâng peste mine

Lumea mea este un castel de cărţi

Dărâmat de mişcarea paşilor tăi

Ce fug cât mai departe de mine

 

Rândurile lăsate pe o foaie

Ruptă din caietul vieţii noastre

Zac pe masa goală

 

În ceaşca ta de cafea

A rămas doar zaţul uscat

Doar visele noastre lăsate să moară

Într-o seară de toamnă

Când ploaia rece va bătea în geamuri

 

PS: Această poezie a fost scrisă pe data de 07~IX~2008. O puteţi vedea şi pe blogul meu: costeamircea.blogspot.com

© Costea Mircea