
E noapte, un pachet de sentimente este acoperit de frumosul ambalaj al gandirii si provoaca la durere intregul ansamblu visceral. Reflectii patrunse de un camuflaj al emotiilor si trairilor, devin dintr-un moment intr-altul un tonomat al ideilor imbacsite de praful existential. Curg momentele ca picaturile de ploaie iar sentimentul de regret isi adanceste radacinile in pamantul uscat al neputintei. Dezbateri in cadrul congresului cu idei impachetate si despachetate din ambalajul reveriilor sacaitoare ajung sa iti inunde creierul cu lichidul gros al angoasei. Te afli in fata unei persoane ce se pare ca detine acelasi bagaj genetic ca si tine, aveti aceleasi credinte, aspiratii si temeri, insa va este greu sa comunicati, ceva nu va lasa in pace.
Aveti aceeasi viziune despre viata, va place sa plonjati in haosul existentei, va aruncati peste miile de umbre ale trecutului si lasati impresia unei sigurante amortite de trecerea timpului. Cel mai bine este sa va priviti unul pe altul din diferite unghiuri, sa aveti o perspectiva asupra propriilor persoane si sa continuati lucrarea pe care ati inceput-o privind propriul destin. Stati de vorba, ascultati ce se spune in jurul vostru si incercati sa ajungeti la o intelegere, cum ar trebui sa continue trenul vietii pentru a nu deraia. Sunt atat de multe idei pe care vreti sa vi le impartasiti dar intervin atat de multe contradictii incat ajungeti sa va certati. Era inevitabil, tensiunea emotionala a trecut de pragul acceptabil al suportabilitatii. Instinctul de autoaparare incearca sa pareze viforul cugetelor imprastiate si sa aduca la echilibru un mediu turbulent si periculos pentru viitoarele negocieri. Tu incerci sa te recapeti prin fortarea intrinseca a simtirilor si trairilor iar cealalta persoana incearca sa-ti preia cat mai mult din puterea necesara luptei. Se pun in discutie termeni precum: frica, spleen, nesiguranta, iritare, deconcentrare, si se ajunge la un pact cu ele dupa o lunga sesiune de negocieri stranse.
Sentimentele devin nu obiectul luptei duse intre tine si cealalta persoana, ci instrumente folositoare in viitoarele dezbateri din mediul acid al tulburarilor nevrotice. Dupa lungi deliberari fiecare parte se pune de acord asupra unui singur fapt: sentimentele nu trebuie lasate sa se manifeste la intamplare, nu au voie sa ajunga in sfera nevroticului si a psihoticului. Acceptarea realitatii si provocarea gandirii prin atacuri asupra simturilor reprezinta etapele in care tu si persoana de langa tine va trebui sa luptati. Sunteti una si aceeasi entitate...
Reffer: http://berlinrehberger.wordpress.com/2010/09/29/creuzet-de-sentimente/Photograph: Creative Commons-licensed content for commercial use, adaptation, modification or building upon!
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !
Alătură-te reţelei reţeaua literară