- Alerg desculț pe runele încinse

Și-aud sinapsele cum se dezbracă,

Doar corzile din suflet sunt întinse,

Iar ziua-mi pare-o toamnă cardiacă,

 

Nu are curs, dansează la-ntâmplare,

Cerul e spart, prin sită nu prea deasă

În canionul vieții, niagare

Mai spală de nămol câte-o angoasă.

 

Eu te aștept să-mi descâlcești destinul

Cu pasul mic trecând prin acuarele

Și anotimpului să-i dai tainul

Să poată merge drept fără atele.

 

- Trec peste jaru-‘ncins al imprudenței

Şi nu mă tem că lumea mă condamnă

Că mă ascund sub cremenea esenţei

Acestui vers. Am definit o toamnă

 

Cu cer deschis spre-o altă primăvară

Ce va veni cu verdele pădurii

Să-mi învelească trupul. Într-o seară

Luceferii aprinşi pe cerul gurii

 

Te-or aştepta să-i guşti cu vârful limbii,

Un nou big-bang să ducă universul

Acolo unde niciodată gândul

Nu a-ndrăznit şi niciodată versul.

 

Ioan Grigoraș & Liliana Trif

Vizualizări: 9

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2017   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor