EMINESCU

                  Eminescu e lumina, răsărită din genuni,

                  Şi trimisă de Zamolxe, pe un plai al astei lumi.

                  Eminescu-i sacerdotul, cel curat şi genial,

                  Ce-a făcut din limba noastră, sfânt colac parohial.

                  Eminescu e speranţa, strecurată-n întuneric,

                  Precum raza de luceafăr, luminând un colţ feeric.

                  Eminescu e sublimul, unui obidit popor,

                  Ce şi cade şi se înalţă, căci se vrea biruitor.

                  Eminescu e un dor, de absolut şi omenesc,

                  Necuprins şi trăitor, cât e neamul românesc

                                              Mihai  Mottan-15 ian.1989.

Vizualizări: 79

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor