Căderi în oglinda cerului

 

 

Aurel Pop[1] îşi asumă căderile într-o lume a căderilor.

Volumul de versuri Taina căderilor[2], aduce imnul celui aplecat în rugăciune… Pasionat de literatură, editor, redactor de revistă literară, activ în perimetru culturii, simte nevoia să strige în pustia căderilor de tot felul, să lase un semn pentru cei care simt că se întâmplă un eveniment important pentru generaţia aceasta. Poetul a lucrat asupra volumului de versuri, l-a trecut prin mai multe stadii, atent la inima cititorului, temător pentru păcatul scrisului în cetate, a scrisului ca acid, ca magmă…

E o distanţare în univers, lumea se depărtează de lume, cuvântul cade şi el în oameni, greu, picătură de mercur, inevitabilă… Este de remarcat faptul că poetul îşi asumă căderile, o face cu exactitate, cu atenţie. Poate de nesuportat este căderea cuvântului, vestită de păsări, de cântatul cocoşului, în dimineaţa specială a istoriei, de geneza care e prezentă în lucruri, în oameni, în poeme…

Deşi lumea comunică încontinuu, mesajul este pierdut în univers, o zbatere, o cădere prin mesaj: „Am intrat pe Messenger/ Şi-am bârfit/ Cu gura până la cer/ Spre infinit” – Bârfă virtuală.

Alunecarea aceasta pune o presiune pe fiinţă, presiune aproape de nesuportat, omul pare a găsi locul unde se simte protejat: în fenomenul Iisus, în faptele care salvează, dau speranţă, aduc iubire, magnetul credinţei. Tot mai mult Iisus pare locul unde căderea înseamnă altceva, sunt simboluri evanghelice în volumul autorului, semne biblice, lucrurile care dau densitate şi lumină vieţii: crucea, paharul cu vin, trădarea, predestinarea. Aurel Pop şi-le asumă, le încrustează în poeme, le dă echilibru prin taină, prin armonia miracolului.

În lume sărbătorile au ceva straniu, lucrurile nu se leagă, e o distanţă între colind şi oameni, colindul nu-şi mai are sensul într-o lume în care comunicarea e fracturată de stările moderne ale societăţii.

„La porţi bunicii aşteaptă degeaba/ Felicitările sunt  trimise  pe net/ Prin cont deschis pe facebook/ Pentru toţi cei rămaşi acasă un set// E trist, nimic n-a mai rămas/ Nici dor de ţară, nici credinţă/ O noaptea de Crăciun fără colinzi/ Şi colindători în suferinţă/” – Crăciun fără colinzi.

Limbajul e frust, dar adevărul despre noi are ceva din marile drame ale lumii, fără sărbători lumea e mai săracă, pustie, pietrele de aducere aminte au dispărut…

Poemul este mesajul direct, biruinţa asupra vremurilor: “Ascultaţi şi priviţi – l/ Acum Judecaţi-mi  poemul/ Oricum/ „ – Biruinţa

Nunta, simbolul bucuriei în lume, e atinsă de isterie, isteria lipsei de dragoste, în biserică lumea cântă, în umbre ea, mireasa, plânge cumva, poetul nu o spune, dar se înţelege, miracolul lumii s-a stins…

În poemul Uite aşa, Aurel Pop prinde esenţa noului om, se reia un ritual vechi sub alte semne, e o naştere din suferinţă, fără durere, oarbă, de parcă oamenii şi-au pierdut timpul între două epoci: „Ce n-au găsit atunci, ei bine/ acum prinde ecou/ în magazinul de la colţ se stă la rând la drog/ şi uite aşa se naşte omul nou/ Se simte bine în postura de şomer/ sau  în cea de pensionar de boală/ dă semne că nu ştie de Homer/ şi nici nu-i pasă că  nu are ce să pună-n oală/ Mai iese la vecini după-o ţigară/ nevasta i-a plecat în vară la căpşuni/ seara agaţă o paraşută în gară/ să-şi elibereze  trupul de hormone/ trage des câte-o beţie/…

Familia este în cădere, omul apăsat de starea de om păcătos, fără viziune, sevele s-au scurs în neantul istoriei…

Pentru toate acestea poetul surprinde pedeapsa, e aceeaşi pedeapsă: răstignirea. Pedeapsa e triplă, grea, vine din căderile vremurilor, din păcat.

„La margine de drum/ Erau trei cruci/ Acum/ Răstignit -  duci/ Crucea poetului/ A Cuvântului/ A Poemului/”- Răstignire

Sunt semnele de sfârşit, apocalipsa prezisă, posibilă, exactă, sunt semne, păsări cad din cer, dar sfinţii ţin echilibru, sfârşitul e potenţat de numărul lor. Aici tehnica poetică apelează la hiperbolă, nu sunt urgii într-o apocalipsă prezisă, sunt mai multe apocalipse într-o urgie văzută, durută, scrisă.

Căderea se datorează trădărilor, e ultima Cină, e locul unde trădarea se face prin cuvinte, acestea cad în pahare, taina e frântă de trădări, de erori, lumea captivă, poetul prins într-un vis, încătuşat în vis şi vine răspunsul: căderea în Abis… La capătul abisului – Dumnezeu!

Ultimul poem din carte dă titlul acestui volum al mirării şi căderii, lucid, poetul vede cu ochii inimii vremurile care sunt lichide, eşecul ca o pană de pasăre de pradă….

Poemul Taina căderilor are paisprezece puncte de sprijin, e zbaterea poetului în faţa poeziei şi a eternităţii, eliberarea prin cuvinte care i s-au dat prin generozitate divină. A ezitat, a refuzat, dar cuvintele au curs… Taina e taină doar pentru cei neiniţiaţi, pentru cei iniţiaţi în luciditatea suferinţei, taina e umbra îngerului pe cuvinte rostite ca o invocare a cerului. „Scrisu-i povară/ cine vrea/ poate să se convingă/ în fiecare zi/ în fiecare lună/ în fiecare an/ în fiecare secundă/ numai aşa/ se moşteneşte/ eternitatea/ prin poezie”./

Aurel Pop a învins teama veacului orb în care trăieşte doar cu poemele sale, în umilinţa scrisului într-o vreme în care oamenii nu pare preocupaţi de lecturi fundamentale. Volumul are ca motto versuri desenate chiar de autor, ca o revoltă împotriva falimentului (cuvânt uzual în societate):

            „De-o vreme Dumnezeu face scări

unii au căzut, alţii se ridică

după mai multe-ncercări

eu tac, nimic nu spun ...   de frică

Orice poem e o victoriei împotriva fricii, orice vers e un pas spre eternitate. Şi cine are curajul să ridice piatra împotriva scribului, cel care scrie pe o bancă în templu…

Şi dacă fiinţa poetului e templul?

Despre Aurel Pop au scris mai mulţi iubitori de frumos, reţinem ceea ce a prins Adrian Botez în textul dedicat lui: „Autenticul Poet Aurel Pop este, mai curând, poetul surdinelor, puse, cu discreţie şi bun-simţ specific ţărănesc-tradiţional, la trompetele>> crizelor de emfază - pe care le trăieşte/ doreşte orice scriitor. Este, de fapt, poetul tăvilor pline de cuvinte>>, atât de domestice, elegant purtate la cina elegantă (şi cuminte!) a Poeziei ... Este, chiar, de multe ori, poetul inefabilului fermecător, al vânzării pe un nor de fum>>, al sfătoşeniei, oarecum prozaice, dar simpatice, a ieşirii din impas cu un sfat sau cu o pildă>>, al fluturilor gri>>, Icari moderni>>, dezabuzaţi..., al vânzării sonetelor la intrare în burg>> şi stând de pază-n gând la poarta melcilor>>".  (prof. dr. Adrian Botez; Un poet diafan, cu vocea îngroşată - ... şi cu perspective de nebănuit, în revista "Pro-Saeculum" Focşani, ISSN: 1583-1949, Anul VI, nr. 8-9 (40-41), august-septembrie 2007, pag.64-65).

Aurel Pop se întoarce în poeme precum pasărea călătoare în ţinutul în care soarele i-a încălzit aripile… E, poate, multă tristeţe în versurile sale, e durere, dar o altă carte îi va permite să fie mai fericit, orice carte este simetrică cu sine, o carte luminoasă în oglinda cerului!

O aşteptăm ca o continuare, pentrucă înălţarea vine ca efect al gravitaţiei cuvintelor…

 

 

Constantin Stancu

Ianuarie, 2013.

 

 

 

 

 

 

 

 



[1] Aurel Pop. (n. 22 noiembrie 1949). Cetăţele, jud. Maramureş.  Doctorand,  Institutul de Istorie "George Bariţiu" al Academiei Române - filiala Cluj-Napoca. Redactor-şef al revistei literare "Citadela";  Directorul editurii „Citadela”. Membru al Uniunii Scriitorilor din România. Taina căderilor, volum în curs de publicare la data redactării prezentului text.

 

[2] Cărţi publicate:Pelerinaj de secesiune”- poeme, (2004); “Calvarul cuvintelor”- poeme,  (2006); “Sonete din regatul disperării” sonete, (2007); “La hanul verbelor” – critică literară, (2008); “Cuvinte dintr-un noian de vorbe”- interviuri, (2009);  “Semne dintr-un trunchi de cuvânt”- poeme, (2009); „Ion Burnar : schiţă monografică” -studiu monograpfic, (2010); “Deschideri confesive” – interviuri (2011);  “Eternitate prin poezie” – antologie (2012);  “Rezistenţa ţărănească anticomunistă din perioada colectivizării în judeţul Satu Mare” – studiu istoric, (2012).

Vizualizări: 194

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Comentariu publicat de Gheorghe Vicol pe Martie 4, 2013 la 7:58am

Domnule Aurel Pop,vă felicit! Ce-i frumos și Lui Dumnezeu îi place!

Comentariu publicat de grecu constantin pe Martie 4, 2013 la 7:28am

O încercare de a definii trăirile altfel de cum o prevăd canoanele-vrea să spună această cronică despre un autor care ia aparent în glumă viaţa!În definitiv,figurile de stil pot să reconfigureze diferenţele relative ,existenţiale,ale percepţiei individuale!Scările apar în mesaj ca o cruce,pe care ne-o ducem fiecare!

Comentariu publicat de Ioan-Mircea Popovici pe Martie 4, 2013 la 6:16am

trecem peste intrebarea cheie

"Şi dacă fiinţa poetului e templul?"

spre întâlnire

...

se întâlnesc poeţii în iubire

prin amintire

pe cărări

cu scări coborâtoare spre mare

unde-i aşteaptă corabia

pentru voiajul spre

insula de mâine

"Taina e taină doar pentru cei neiniţiaţi, pentru cei iniţiaţi în luciditatea suferinţei, taina e umbra îngerului pe cuvinte rostite ca o invocare a cerului"

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor