- Te-aș respira ca pe o moleculă

De elixir să mi se umfle pieptul,

Să-mi primenesc celulă cu celulă,

Așa încep o nouă zi cu dreptul

 

Și pot s-alerg prin fantezii bizare

Ori să mă-ntrec în nebunii cu tine,

La sân dulceața de cireșe-amare

S-o gust pictând în rime sibiline.

 

Te-aș consuma ca pe o lună plină

Ca un balaur nesătul, feroce,

Sau te-aș lăsa să-mi fii o zi albină,

Când dulce și suavă, când atroce.

 

- Ești darnic în oferte azi... De unde

Bunăvoința asta? Nu-mi dă pace

Un sfredel de-ntrebare. Hai, răspunde,

Lumina ce-mi pătrunde-n carapace

 

Nu-i doar un semn uitat al exclamării?

Ești tu, iubite,-ntr-adevăr sau mie

În punctul culminant al adaptării

Mi s-a părut? În nicio poezie

 

Nu te-am aflat atât de tânăr încă...

Prezența ta mi-a lămurit conceptul

Că timpul poate fi legat de-o stâncă

Și vom începe orice zi cu dreptul.

 

Ioan Grigoraș & Liliana Trif

Vizualizări: 18

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

© 2018   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor