poate nici Dumnezeu nu mai e cel de la început

cum nici soarele nu este numai al dimineţii

acum contemplu ruina mistică a asfinţitului

cuget că ziua ce a trecut a fost

o murdară perversiune a trăirii

 

s-a dat lupta pentru aer între cer şi pământ

au rămas urmările exploziilor spânzurate de fum

în gând îmi răsar acum

trandafirii apusului în ţinuta plecării

iar eu

 

îmi voi părăsi cât mai curând bordeiul trupului

mă voi înveşmânta în câteva vise colorate

ţie îţi voi dărui integral partea stângă

în ea a rămas mereu o comoară de zori

chiar poţi da mâna cu inima mea

cum ar îmbrăţişa lumina frunzei un mugur

cu graţia iubirii ei strălucitoare

şi indiferente

 

Vizualizări: 7

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2017   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor