cei doi stau

faţă în faţă

la o terasă

el o vrăjeşte

ea îl priveşte

 

clipeşte odată

şi pac!

trece de vorbele lui

clipeşte şi trece

de pielea lui rece

acolo dă de muşchii lucraţi la sală

clipeşte

şi pac!

dă de oasele lui albe

ca spuma laptelui

clipeşte şi verde organele interne

clipeşte şi vede celulele

pe fiecare în parte

miliarde de celule

ca oamenii în China

clipeşte şi vede

ăhăăă...

dincolo de ceea ce se vede

 

acolo cineva a scris frumos

cu cretă albă

pe o tablă neagră

„mai poftiţi pe la noi”

Vizualizări: 29

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor