Cu Horia Gârbea, despre moralitate, succes şi alte lucruri vesele...

[...] Prin prezenţa semnificativă online şi în presa tipărită, Horia Gârbea devine un reper (desigur) imuabil. Un reper părea să devină şi unul dintre romanele sale, Crime la Elsinore (Editura Cartea Românească, Bucureşti, 2006, 176 p). Tema romanului este drumul greşit al mentalităţilor şi degringolada post ’89, lipsa moralităţii care pătrunde până şi în lumea artistică a unui teatru de provincie, teatrul din Călăraşi. După aflarea temei (îndelung dezbătută în diferite medii) miza romanului pare să scadă, însă cititorul poate descoperi, pe măsura parcurgerii textului, cum chiar el (cititorul) devine ţinta unei ironii ce nu reiese direct din mesajul romanului Crime la Elsinore, ci din faptul că, la fel de bine, ar putea citi un roman cu titlul “Rolul drujbei în deşert”. rime la Elsinore se vrea un mozaic de atitudini şi tipare umane relativ inofensive, specifice unei lumi (provinciale) lipsite de valori, însă cu aspiraţii grandioase (urmând astfel reţeta consacrată a construirii unui volum ironic, satiric): “Acolo îşi monta uriaşele făcături, convocând, în scene grandioase, orchestra simfonică de amatori, echipe de gimnastică ritmică…”. Regizori şi spectatori semidocţi şi impostori, actori netalentaţi, mase de oameni lipsite de inteligenţă şi funcţionari mărunţi, aproape toţi imbecili şi gata să se pună în situaţii penibile, toate adunate într-un roman care îşi doreşte să sancţioneze impostorii, semidocţii, masele lipsite de inteligentă şi funcţionarii mărunţi , situaţiile penibile. Repetiţia este intenţionată şi este, de fapt, replica şi consecinţa construcţiei romanului: închis, monoton, fără o miză socială reală şi fără a lăsa cititorului şansa unei transpoziţii a personajelor, este o structură facilă care satirizează personaje mărunte. Personajele sunt mărunte – prin istoria lor, prin contextul în care autorul le plasează, dar şi prin construcţie – caricaturi ale unor existenţe oricum superficiale, în schimb, ambiţiile lor sunt mari, acţiunea centrându-se în jurul dorinţei personajului - “puitor pe scenă“ – Cosma, de a realiza un spectacol de proporţii, intertextual, care să adune crimele şi sinuciderile din piesele shakespeariene. Ironia, care ar trebui să fie vivace şi sclipitoare, abia răzbate în pasaje prăfuite: “În Evening Standard, în suplimentul de sâmbătă pentru grădinărit, creşterea iepurilor de casă şi alte activităţi de umplut timpul liber, avusese chiar o optime de coloană şi o fotografie color cât un timbru fiscal. Articolul şi poza fuseseră mărite cu un supercopiator care făcea bannere publicitare. Uriaşa copie ocupa un perete întreg al Teatrului Naţional din Călăraşi, fiind luminată de nouă reflectoare.” Plăcerea “de a prinde poanta” este estompată prin faptul că aproape nu există schimbări de registru, îndemnând cititorul la o parcurgere tot mai rapidă şi mai sumară a textului, aceasta în măsura în care cineva n-ar fi interesat de ce fel de ghiduşii mai poate inventa, stângaci, autorul inginer Horia Gârbea, culminând cu glosarul de termeni “expresivi” în care „a se găina” este explicat astfel: “ a umbla repede de colo colo, a ciuguli de ici şi de colo, ca găina“ (ha! ha!, n.n) sau „raţa – familie de păsări înotătoare palmipede (Anas), dintre care unele cresc şi ca păsări de curte, fiind folosite pentru carne, ouă, puf; nu trebuie confundată cu gâscă“. Alţi termeni, precum fofelniţă, limboată, târtoşă, se bucură de explicaţii similare, ironizându-i astfel, poate, şi pe autorii de cărţulii de bancuri, la care (nici măcar la ei!) nu vom găsi niciodată o explicaţie de felul: „cur – partea musculoasă dindărăt a corpului, mai jos de spinare”.Nesigur pe reacţiile pe care le-ar putea stârni, scriitorul ne atenţionează [...] Citeste restul recenziei - Horia Garbea - Crime la Elsinore pe blogul de literatur...

[...]omicul, înţeles ca o categorie estetică, şi diferitele subcategorii ale acestuia (umorul, ironia, sarcasmul) vizează un public-ţintă divers, cu profiluri culturale şi psihologice foarte diferite. De exemplu, umorul cu tentă sexuală se adresează unei categorii de persoane mai extrovertite (Thomas and Esses, 2004), umorul anal, de sorginte gârboviană, (a se vedea în glosarul amintit “cur”, “băşină”) este, în general, creat şi receptat mai bine de persoane cu trăsături mai negativiste, ostile sau mai îndărătnice (O’Neill, Greenberg, şi Fisher, 1992), caracterele înclinate spre căutarea de noi senzaţii sunt mai deschise către umorul absurd şi mai puţin către cel de tip incongruenţă-rezolvare decât cele mai cumpătate (Hehl and Ruch, 1985, 1990; Ruch, 1988); pe de altă parte, umorul de tip incongruenţă-rezoluţie tinde să se asocieze cu atitudinile mai conservative şi autoritare ale receptorului, dar şi ale emiţătorului, pe când cel de tip nonsens tinde să nu se asocieze conservatorismului, iar persoanele foarte religioase par a se amuza mai greu (Saroglou, 2003); pe scurt, la fel de divers poate fi receptat şi romanul lui Gârbea, presărat cu de toate, dar cu un efect diluat în final. Rezoluţiile savuroase sunt puţine, iar absurdul este prezent continuu şi omogen, fără a se coagula prea des în structuri amuzante. Parcurgerea uşoară şi tot mai rapidă a textului (din motive de repetiţie constantă a aceluiaşi tip de structură a ideii) riscă să ajungă pe alocuri sinonim cu facilul. Acest fapt mai sancţionează încă o dată ideea de onestitate în faţa anormalului a celui care ironizează sau glumeşte şi faptul că atât gluma, cât şi ironia unesc emiţătorul şi receptorul prin sesizarea “cheii”, ca urmare a unui fundal cultural comun. Evident, “facilul” nu face parte din acesta complicitate, facilul fiind “răul” vizat în text. Mai mult, sarcasmul şi ironia sunt viabile prin sublinierea apartenenţei comune la un anumit statut cultural şi social, şuntând uneori trăsăturile de personalitate prin afirmarea solidarităţii cu aceleaşi valori, dar, dacă acesta apartenenţă este invocată printr-un facil mlăştinos, de scenetă de cămin cultural, uitând că autorul şi cititorul nu se cunosc, şi nici amici de o viaţă nu sunt, mesajul este distorsionat. [...] Citeste intreaga recenzie - Crime la Elsinore de Horia Garbea pe blogul de literatura si estetica Dimineti de La...

Vizualizări: 32

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor