Voiam sa prind o dorinta in pumn si s-o pastrez undeva in inima-mi moarta de mult.Imi batea dar nu-mi mai vorbea ca inainte..uneori doar imi batea muta.Atunci oboseam strazile cu pasii grei,fara sens,unde,ca o fantoma vie, imagini imi plimbau ochii dar simtirile erau undeva pierdute intr-un hau fara sens unde stateam si timpul trecea dureros pe langa mine.

 

Cautam ceva pierdut,ceva care sa-mi aduca acea amintire din copilarie,acel basm in care imi scaldam sufletul,unde mirosea a scortisoara si unde iarna nu-ti ingheta mana-n zapada.Uneori o cautam pe mama.voiam sa-i simt mana-i muncita pe tampla sa-mi fure cu magia ei toata durerea..alte ori cautam o voce grava,pe care mi-a trebuit o viata sa invata s-o iubesc,cautam ceva interzis multor generatii,de neatins pentru multi si necunoscut pana atunci mie..cautam ce altii o numesc FERICIRE dar pentru mine avea alt inteles,era mai mult impacarea cu sufletul meu...

 

Imi pierdeam ziua ascuns de lumina si noaptea imbratisand intunericul.Nu stiu daca fugeam de mine sau m-am inchis ca o scoica dar stiu ca "perla" din ea suferea fara sa spuna nimic.Imi desenasem un zambet ipocrit pe fata de parca lumea din jurul meu nu ma primea cu povestea mea,parca eram singurul suflet ratacit si as fi fost sters din tablou, in timp ce-mi coloram cu creta pasii pe strazi ca si cum era pentru ultima oara cand trec pe acolo.

 

Intr-o zi mi-am spus ca pot sa fac lumea sa zambeasca cu adevarat,ca am puterea sa schimb lacrimi sarate in zambete dulci si as fi reusit asta atunci cand m-as fi regasit.Atunci mi-am promis ca a doua zi ma trezesc devreme si ma iau sa ma duc sa ma gasesc.

 

 

Cu toate ca sufletul meu mergea in spatele corpului grabit in acea zi in timp ce stateam am avut TIMP sa vad,am avut ragazul sa regasesc lumina si liniste in doi ochi caprui.Eram mai mult ca sigur ca sufletul m-a ajuns din urma si atunci am inceput sa vad si am vazut.

 

Aveam in fata mea un inger,si as fi crezut si pana in ziua de azi ca era un inger daca dupa ce am clipit ar fi disparut.Ochii limpezi,netulburati de pacate dar stransi de o durere ascunsa,atat de bine ascunsa ca uneori era uitata si de ea..

 

 

Nu era ciudat cum ochii ei caprui si un zambet ca o alinare mi-au ramane adanc in minte,era ciudat cum acea fiinta mica,dar cu sufletul mai mare decat corpul,avea o poveste atat de trista desi avea fata zglobie a unui copil ce parea ca nu stie ce este suferinta,ce sta linistit la sanul mamei,ce inca-l asteapta pe Mos Craciun desi nu mai credea de mult in basme..ea inasasi era un basm.Tacerea ei zicea o poveste trista,insa in privirea ei simteai curaj si speranta.Iti dadea acel curaj de care ai nevoie atunci cand spui ca trebuie sa-ti faci curaj desi iti este frica.In clipa aia am decis ca viata mea fusese ceva nenatural si ca trebuie sa ma ridic la mostenirea ce-mi fusese lasata de strabuni..

 

 

Amintiri mute,nelinistite de trecerea timpului,sareau din mine si ca sarea pe rana ma duceau si aduceau la propria realitate.Credeam ca pot sa-mi fac singur viitorul si ca trecutul inseamna doar amintiri din care poti invata si trage concluzii pentru probleme ce vin,dar nimic nu ma ajuta si ma afundam in pacat cu sufletul greu,mult prea greu sa-l pot cara singur.Inima isi cerea drepturile dar drepturile nu-ti sunt acceptate de univers daca nu le ceri.Trebuia sa incep sa cer,sa invat sa cer,si nu era nimeni care putea sa-mi dea ce voiam.Atunci am realizat ca trebuia sa-mi cer mie schimbarea.

 

M-am luat intr-o zi de mana,asa cum m-a luat tata sa ma invete sa merg pe bicicleta,dar acum trebuia sa invat bicileta sa mearga cu acel copil,trebuia sa-mi invat faptele ce inseamna consecinta,sa-mi educ trecutul si sa-l opresc sa ma controleze.Mi-am adus aminte ca bicileta avea roti ajutatoare,ca nu am pornit singur in lume pedaland fara ajutor..m-am uitat sper cer si am simtit un gol,stiam ca Cel de sus nu ma mai iubeste..ca nu-i pot cere ajutor Lui.

 

M-am grabit sa cresc sa prind putere,si sunt mai puternic ce e drept..acum pot ridica mai multe kilograme dar nu mai am forta sufletului de atunci.M-am grabit sa cresc ca apoi sa ma simt mic,mai nesigur.Cand eram pustan strabateam strazi intunecate pentru ca aveam credinta ca nu pot pati nimic rau,si nu pateam,iar azi ocolesc aceste strazi..nu mai simt acea siguranta.

 

In urma cu ceva ani am visat ca a venit un mos la usa,un cersator cu haine zdrelite dar chipul iti aducea aminte de un om care nu a fost asa toata viata.Avea barba alba si deasa,obrajii afumati si privirea limpede,blajina dar inca sigura pe ea.Se facea ca puteam sa-mi rascumpar sufletul daca aveam sa-i dau la schimb un toiag care poate sa-l faca tanar.In disperarea mea am cautat toata casa pana am gasit un toiag si cand sa ajung in hol m-am vazut in oglinda si aveam barba alba si hainele zdrelite,am cazut in genunchi si m-am intrebat cine sunt si unde trebuie sa ajung.

 

Frica pusese stapanire peste iadul alb,totul era inghetat.Oamenii,statui miscatoare,misunau tacuti pe cararile proaspat batute.Iarna-si punea ghiara otravita peste tot,nu mai era frumoasa ca-n copilarie,acum era rece.Manusile nu erau destul de groase iar fularul nu era destul de lung.

 

 

Vizualizări: 85

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Comentariu publicat de Balanescu Crizantema Maria pe Iunie 3, 2012 la 8:29pm

,,Voiam sa prind o dorinta in pumn si s-o pastrez undeva in inima-mi moarta de mult,,...Frumos...simplu...sensibil....

Comentariu publicat de Calinescu Maria pe Mai 21, 2012 la 4:20pm

frumos text,ai descris o lupta interioara, un zbucium foarte cunoscut si sufletului meu si multora....dar pe un astfel de drum trebuie sa fim propriul nostru autodidact.sa tragem o linie din cand in cand sa analizam ce am reusit sa invatam din experientele vietii...numai tu poti intelege ca viata mea fusese ceva nenatural si ca trebuie sa ma ridic la mostenirea ce-mi fusese lasata de strabuni..frumos , felicitari...

Comentariu publicat de maiarizescu pe Mai 18, 2012 la 3:18pm

”stiam ca Cel de sus  ma mai iubeste..ca  pot cere ajutor Lui.

prind putere,si sunt mai puternic”

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2019   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor