Cu nopțile aliniate

[Ioan Grigoraș]

- Privesc statuia ciobului din mine

În ochii tăi ce vor să mă alinte,

În suflet se aprind și trec stamine

Sub mângâieri vor zămisli cuvinte

 

Ce-ți vor șopti c-am tatuat refrene

Pe plaja unui gând și peste ape

Am împletit din ploi bacoviene,

O punte să te-aducă mai aproape

 

În anotimpul ca o șansonetă

Cu degetele lungi înmănușate,

Eu să te-aștept, frumoasa mea brunetă,

Cu toate nopțile aliniate.

 

- Pe-un piedestal urcam cândva iubirea,

Dar n-am visat c-atât de ‘nalt e zborul

Şi m-am pierdut adeseori cu firea

Cu buzele când mi-atingeai piciorul.

 

Am învăţat că dragostea ucide

Şi-apoi învii sub prima sărutare,

Că inima în două se divide,

Când absentezi nu-i nicio consolare

 

Să-mi îndulcească-n zori de zi cafeaua,

Iar zilele-mi sunt aspru cenzurate,

Planetele se-ascund sub catifeaua

Pe care-or fi-ntr-o zi aliniate.

 

Ioan Grigoraș & Liliana Trif