și noi ca păsările
suntem firimiturile cerului
din când în când aruncate pe câmp
pentru hrănirea zilelor
adesea un pumn de negură deschis
ne culege și ne redă văzduhului
ne tot mișcăm în marsupiul aerului
ca puii unui vânt sălbatic
chiar și astăzi când soarele e o carafă cu flăcări
-galben l-ai încins Doamne prea ne arde pe suflet!
ne-ai făcut cu trupul atât de strâmt
un balot roșu de mușchi
în el ne-am înfășurat toate vârstele
chiar de la naștere ne-au înfășat în piele de atâta frig
apoi într-o placentă de aer pentru respirație
mai târziu în câteva idealuri visuri iubiri
de care nu ne mai putem dezlipi
decât cu pieile arse

Vizualizări: 136

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Comentariu publicat de Dan Tipuriță pe Noiembrie 19, 2015 la 9:02am

Mulțumesc tuturor pentru aprecieri. Cu drag.

Comentariu publicat de Dan Tipuriță pe Noiembrie 17, 2015 la 10:08am

Mulțumesc doamnelor pentru aprecieri.

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor