Tânăr cât am fost
în codru,
ciutele-mi şedeau
în turmă,
am îmbătrânit
şi iată,
am rămas
cu cea din urmă. Flora.

Vizualizări: 34

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Comentariu publicat de ovidiu oana pe Februarie 11, 2009 la 11:29pm
poate că nu vom ști niciodată dacă nu simt la fel.
PS Superbă imagine, Flora, mulțumesc!
Mi-a răscolit foamea de relief ...
Comentariu publicat de Flora Margarit Stanescu pe Februarie 11, 2009 la 8:09pm


Deosebit de frumos, daca ar putea fi si adevarat...
la animale primeaza totusi instinctul.
Comentariu publicat de ovidiu oana pe Februarie 10, 2009 la 4:50pm
sacrificiu

un urlet îi zoreşte şi dau fugă
într-un desiş de umbre din pădure
ea nu mai poate goana s-o îndure
de greul dus şi i-a oprit cu-o rugă

dă muget cerbul turmei să adaste
atent pândind viclenele sclipiri
sfârşită de efort şi opintiri
începe ciuta truda de a naşte

un ied plăpând ce frigu-l abureşte
se zbate să se-nalţe pe picioare
şi-ncearcă să-l ferească de răcoare
când blana umezită-i netezeşte

purtând spre ei a lupilor căutare
le vine din pădure semn de frică
către jivine coarnele-şi ridică
el tatăl ce rămâne pe cărare

vrea timp să mai câştige până turma
s-o-ndepărta în noaptea-ntunecoasă
de haită în pădurea prietenoasă
şi prin tufişuri îşi va pierde urma

s-a dat pe el dând iedului iar viaţă
oprind pe lupi din cruda hăituire
şi-apoi se stinge ca o amintire
privind înspre pădure ca prin ceaţă

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor