începând
din noaptea trecută
cineva a făcut din zilele mele
o grămadă de cuie

o mână neştiută până acum
a început să le bată plină de zel
un cui în tăcerea
dinaintea primului strigăt
după ce ochii mi-au defrişat
lumina ca pe o pădure virgină

un cui în umbra sub care au suspinat
şi au spus prezent lucrurile colorându-se
în ochii mei
un cui în timpul în care au trăit
alţii pe locul meu şi eu eram orb

un cui în pântecele dragostei
unde am descoperit că moartea
începe odată cu prima secundă de viaţă

un cui în brăţările morţii
ce-mi sug speranţele cu sângele
încălzit la încheieturile mâinilor

un cui în picioarele sprintene
prin care fuge tinereţea din viaţa mea

sânt atâtea cuie de bătut

mi-e şi teamă să mă gândesc
chiar în seara aceasta ciocanul
ar putea închide timpul meu
cu ultimul cui.



























































Vizualizări: 7

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Comentariu publicat de Ioan Barb pe Iunie 1, 2010 la 6:46pm
Mulţumesc pentru răbdare. Cu simpatie, Ioan.

Insignă

Se încarcă...

Statistici

Top Poetry Sites

© 2019   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor