începând
din noaptea trecută
cineva a făcut din zilele mele
o grămadă de cuie
o mână neştiută până acum
a început să le bată plină de zel
un cui în tăcerea
dinaintea primului strigăt
după ce ochii mi-au defrişat
lumina ca pe o pădure virgină
un cui în umbra sub care au suspinat
şi au spus prezent lucrurile colorându-se
în ochii mei
un cui în timpul în care au trăit
alţii pe locul meu şi eu eram orb
un cui în pântecele dragostei
unde am descoperit că moartea
începe odată cu prima secundă de viaţă
un cui în brăţările morţii
ce-mi sug speranţele cu sângele
încălzit la încheieturile mâinilor
un cui în picioarele sprintene
prin care fuge tinereţea din viaţa mea
sânt atâtea cuie de bătut
mi-e şi teamă să mă gândesc
chiar în seara aceasta ciocanul
ar putea închide timpul meu
cu ultimul cui.
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !
Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria