Din puţinele poveşti spuse de bunica mea în serile cand dormeam la pieptul ei, îmi amintesc despre povestea femei care a păcălit mortea. Acum eu nu-mi mai amintesc cum era povestea ei ,eu aveam vreo 6 ani , a fost demult , dar povestită de mine cam aşa ar fi .

Intr-o zi Dumnezeu a cheamat la el pe toţi supuşii săi, sfinţi, ingeri, Moartea, Satana, ca să-i intrebe care ce a mai făcut pentru oameni. Fiecare a povestit ce a mai făcut şi au aşteptat porunci de la Dumnezeu. Moatea a povestit câte suflete a luat de pe pământ şi le-a scăpat de durere, de păcate, de chinuri, dar printre ele a luat şi suflete nevinovate.
Atunci zice Dumnezeu către Moarte: 
- Uită-te la femeia aia! O crescut 3 copii fără bărbat. Bărbatu-so o părăsit-o pentru una mai tinerica şi o plecat în alt' sat. Ea o muncit, o crescut copiii, i-o şcolit, amu-s la casele lor, ar fi bine să mergi după ea şi s-o aduci la mine ca să-i dau odihna veşnică, c-o muncit destul. 
-Dar Doamne, ii o muiere încă în putere. M-ai las-o să se bucure şi ea de viaţă . 
-Am zis, aşa să faci . 
Coborî Moartea pe pămant, drept în ograda muieri, care trebăluia pe la galiţe¤. 
-Muiere, pregăteşte-te că m-o trimis Dumnezeu după tine . 
-Vai de mine Moarte, aş merge cu mare drag cu tine, dar încă nu mi-am gătat treaba. Pană ce-mi gat treaba, uite iţi dau găina asta grasă, face zilnic ouă, pe urmă poate cloci şi scoate pui. Poţi să ai o grămadă de pui iar când t-ii urî de ea o tai şi-ţi faci o zamă acră să-ţi răcoreşti sufletul . 
Stă Moartea se gândeşte, nu-i rău ce zice muierea, lasă că vine altă dată după ea . 
Sfantu' Petru stă la poarta Raiului ăi aşteptă să se întorcă Moartea cu femeia. Când colo o vede furişându-se cu ceva ascuns sub braţ. 
-Hei Moarte unde mergi? Treci încoace că te aşteaptă Dumnezeu. 
Se prezintă Moartea cu găina sub braţ în faţa lui Dumnezeu şi îi spune povestea despre gaină. 
-Vai Moarte lacomă eşti. Păi găina aia îi atît de grasă că s-o hibălit şi nu se mai poate oua. S-au spart oule în ea şi muierea se pregătea s-o taie ca să nu moară. 
Pleacă Mortea ruşinată, după ce i-o promis lui Dumnezeu că în curând se va duce din nou după femeie. 
Trece un timp şi Mortea din nou în ograda muieri. 
-Muiere, pregăteşte-te că m-o trimis Dumnezeu după tine.
-De ce n-ai venit mai de dimineaţă. Am lăsat vacile în ciurdă, pe sară cine mi le bagă ân poiată? 
Stă Moartea şi se gândeşte: are dreptate muierea. 
-Moarte,am în poiată o giţea de-a făta. Azi ,mîine tre' să fete. Ia mai bine giţeaua, o să ai şi lapte şi un viţel pe care-l poţi tăia să-ţi faci fripturi câte vrei.

Cu gândul la mirosul de friptură, Moartea nu stă mult pe ganduri, apucă giţica de funie şi-o trage după ea pe furiş pe sub niste pomi, să nu fie văzută. Dar Sfantu' Petru tot o vede . 

-Hei Moarte unde mergi? Iar te ascunzi? Treci încoace că te aşteaptă Dumnezeu. 
Se prezintă Moartea cu giţica de funie în faţa lui Dumnezeu şi îi spune povestea despre gitţcă . 
-Vai Moarte lacomă şi proastă eşti. N-ai ştiut că giţica o rămas în poiată că-i stearpă şi femeia era pregătită s-o ducă la măcelar?
Umblă Moartea în neştire pe uliţe, ruşinată că o fost păcălită din nou de femeie şi certată de Dumnezeu. Mai spre înserat ajunge din nou la poarta femeii. 
-Acum orice o fii, nu mă mai păcăleşte ea!

Şi intră. Femeia stătea în genunchi şi se ruga. 
-Muiere, pregăteşte-te că m-o trimis Dumnezeu după tine. Amu ţi s-or gătat zilele. 
-Ioi Moarte că rău ai venit iară. 
Deschide muierea uşa de la casa dinaite, unde mirosea a levănţică, pe masă era o lumanare aprisă iar în pat se vedea un chip strălucitor ce părea a dormi. 
-Uite, mîine vreau să mă mărit, încă nu am fost a lui, n-am vrut să fiu înainte de cununie. Acum doarme adânc, i-am dat să beie ceai de mac, n-am vrut să se răzgândească ăi să plece. Ştii ? Îi cam supărat pe mine c-o trebuit să se culce singur. 
Stă Mortea, se gândeşte, ochi îi strălucesc, femeia bagă de seamă. 
-Ştii, sânt o păcătosă. Iubesc mai tare viaţa, dar şi el mi drag. Îţi dau iubirea vieţi mele. Acum doarme adânc şi nici nu va simţi când îl iei. Îmi iei dragostea vieţi mele, spune femeia cu lacrimi în ochi.
Înfaşcă repede Mortea trupul,ca nu cumva femeia să se răzgândească. 
Vede Sfantu' Petru o mogăldeaţă furişându-se prin întuneric. 
-Cine-i acolo? 
-Eu, răspunde Mortea obosită şi îngrozită că iar o fost prinsă. 
-Domne iartă-mă, n-am adus muierea, dar am adus un alt suflet. Şi îi spune povestea măritişului femeii. 
-Ai adus alt suflet? Ai adus o păpuşă de cârpe umplută cu nisip. Cum crezi că femeia voia să se marite? Doar tatăl copiilor ei trăieşte, numai că-i plecat cu alta. 
-Mi frică să mă mai duc după ea că iar mă păcăleşte. Acum Doamne ce să fac? 
-Las-o că ti duce după ea când te-o chema. 
Au trecut anii, părul în cap i s-o albit, vederea i-o slăbit, umbla încovoiată, sprijinită într-o cârjă, dar încă se bucura de răsăritul soarelui, zumzetul albinelor, râsul copiilor şi multe alte lucruri mărunte. Un singur lucru o supăra că o dor toate. O mai supăra că uita uşor şi se căznea să-şi amintească ceva din trecut. Dar într-o seară îşi aminteşte. Îşi încălzeşte apă în lighean, se spală, isi ia hainele bune, pune pe pat un lipideau nou, aprinde o lumânare pe masa ,îngenunchează langă pat, îşi spune rugăciunile. 
Se întinde în pat cu mîinile pe piep : 
-Acum hai Moarte dupa mine. Că am terminat tot lucrul. 
A doua zi o vecină care a văzut că galiţele nu-s în ogradă, a intrat în casa femei. O găsit-o întinsă în pat cu un zambet de împacare pe fata . 

Atunci nu am prea înţeles tâlcul poveşti , era o poveste ca multe altele. Dar mai tarziu când am început să înţeleg sensul vieţii şi a morţii, am tot încercat să-mi amintesc povestea bunicii. Nu-mi amintesc decât atât: o femeie isteaţă de la sat o păcălit moartea. Iar bunica mea demult e dusă dintre noi . A dus povestea cu ea . Eu acum cred că a fost povestea ei . A murit la 80 de ani şi avea un zâmbet de împăcare pe faţă.


 

Vizualizări: 82

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Comentariu publicat de Elena Zamfir pe Noiembrie 24, 2011 la 5:02pm

Frumoasa poveste, spusa cu multa simtire.

Imi place!

Comentariu publicat de Morariu Elena pe Septembrie 29, 2011 la 10:26am
Îţi mulţumesc Coroian (Gainaru) Alina Dana pentru lectură, comentariu şi sfaturi. Am ţinut cont de ele şi am corectat. Eu sânt nouă în Reţeaua Literară şi orice sfat îmi prinde bine. Cum ai observat e prima mea postare.
Comentariu publicat de Coroian (Gainaru) Alina Dana pe Septembrie 29, 2011 la 6:28am

Draga Elena povestea ta este frumoasa si prin ea respira intr-adevar (si vizibil) felul si intelepciunea vorbelor din popor.

 

Daca mi-e permisa o remarca, eu as acorda putin mai multa atentie sa nu folosesc anumite cuvinte care pot sa sune mai "modern" - nu stiu daca e cuvantul bun. Daca ne transpunem cu totul in atmosfera si imaginile unei povesti ca si simpli participanti in decor, si putem vedea ca aievea personajele miscandu-se si vorbind in jurul nostru in acea atmosfera, atunci devine evident pentru fiecare poveste ca sunt anumite cuvinte pe care personajele nu le-ar folosi niciodata. De exemplu, poate ca femeia aceea ar zice "supusi" (sau altceva) ]n loc de subordonati, la fel "raport", "dispozitii" etc

 

Foarte frumos ai pastrat si vorba populara.

 

Si inceputul si sfarsitul despre bunica merg foarte frumos cu povestea, indiferent daca sunt reale sau create pentru atmosfera.

 

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2019   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor