Cum a salvat mâța mea relația dintre un mare critic și literatura pentru copii. Visul unei nopți de toamnă

Domnule, nu știu cum și mai ales de ce, dar noaptea trecută am avut un vis foarte ciudat. Se făcea că eram îngrijorat, ceea ce nu se întâmplă și la lumina zilei, că un mare critic al nostru, domnul Sergiu Protopopescu, este total nepăsător în ceea ce privește literatura pentru copii. Mai mult, că spusese, nu știu cu ce prilej, că noi nu avem așa ceva în România. Mă cuprindea o mare nemulțumire, chiar o sfântă revoltă, uitându-mă în toate zările. Dar ”X” nu este scriitor pentru copii? Dar ”Y” sau „Z”? Sau ceilalți aprope 50 de condeieri care scriu pentru Literatură Copii? Nu există așa ceva, continua reputatul critic să susțină.

Ce era de făcut?

Se făcea, tot în visul meu, că îi trimeteam scrisori politicoase, prin care îl informam că trebuie să mai privească încă o dată în jur, în toată ograda literaturii române. Că numai în ultimii ani au apărut nume importante care și-au dedicat toată forța lor creatoare acestui domeniu al literaturii. Fără niciun folos pentru că distinul, valorosul nostru critic rămânea la fel de tare pe poziții: nu există așa ceva, lăsați-mă în pace!

Puțin după miezul nopții, poate să fi fost trecut de ora două, m-am trezit să beau un pahar cu apă. Mâța mi s-a încurcat printre picioare, mai, mai să o lovesc. Revenit în pat, visul meu a luat o turnură cu totul negândită, poate chiar periculoasă.

Se făcea, de data aceasta, că îmi venise marea idee. Auzisem că domnul Protopopescu avea la rândul său (nu știu dacă este adevărat și în realitate), o pisică la care ținea foarte mult și de care era nedespărțit. Împins de cine știe ce impuls, am trimis-o pe mâța mea să se împrietenească, așa cum știu ele, cu prețioasa pisică a distinsului nostru critic. S-a dus Avrămuța mea și, după puțin timp, a venit foarte fericită.

-Cum a fost? am întrbat-o eu curios. Te-a primit?

-Da, a răspuns ea. M-a întrebat câte cărți am scris, ce referințe am, dacă figurez în vreo enciclopedie a mâțelor publicată în ultmii ani... Apoi ne-am împrietenit, am vorbit despre șoricei, despre una, despre alta, am lăudat-o și am tors amândouă pe preșul de lângă biroul său de lucru. La plecare, i-am dăruit cartea ta de versuri, Cruciada pisicilor. Chiar înainte de a părăsi locuința, a sosit și criticul, care m-a luat în brațe și mi-a spus că am blană mătăsoasă. Am comis chiar și un mic trafic de influență și i-am vorbit despre cartea ta de versuri. A luat-o, a citit amuzat și mi-a spus așa: Domnule, uite că avem, totuși, literatură pentru copii.

Uite așa, mâța mea cea răsfățată a reconciliat relațiile dintre apreciatul critic și literatura pentru copii din România.

Ce păcat că m-am trezit din acest vis frumos de toamnă...

Petre Crăciun

Citeste si aici

http://www.literaturacopii.ro/editorial/cum-a-salvat-ma%C8%9Ba-mea-rela%C8%9Bia-dintre-un-mare-critic-%C8%99i-literatura-pentru-copii.-visul-unei-nop%C8%9Bi-de-/740

Vizualizări: 184

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Comentariu publicat de ilie adrian pe Noiembrie 4, 2013 la 8:40pm

 Frumos,cu talc.Ca intodeauna incantator domnule Petre Craciun.

Am sa ma pun sa visez si eu acest vis.Ar trebui sa facem cu randul.

Comentariu publicat de Petre Craciun pe Noiembrie 4, 2013 la 11:05am

Multumesc. Da, este chiar pisica mea, Avramuța. Cred ca daca o vede isi schimba opiniile

Comentariu publicat de Monica Rohan pe Noiembrie 4, 2013 la 11:02am

În foto e chiar Avrămuța? Poate încerc și eu să-mi trimit mâțele, doar-doar s-or întoarce cu vreun semn de bună primire... Faină poveste, cu saft & tâlc!

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor