necruţător

sălbatic

când eu sunt în tine

de la facerea lumii

 

tu spui că nu mai poţi respira fără mine

că lacrimile ţi-au rămas pe obraji ţurţuri

că braţele ţi se usucă de nemângâiere

şi că numele meu îţi pârjoleşte fiecare clipire

 

dar dacă m-ai lăsa să te cuprind

în mijlocul zilei

şi al tuturor

în miezul nopţii

şi al viselor toate

să urc

să urc din inima ta

lavă

peste sâni

peste buzele tale secătuite

până în irişii dumnezeieşti

dacă m-ai lăsa să-mi deschid aripile

să te închid înlăuntrul lor

m-ai simţi iubito

umplându-te

sărutându-te

zburându-te din tine

şi din tristeţea ta

acolo unde doar îngerii pot ajunge

 

 

am fost dintotdeauna al tău

prin tine

cu tine

lângă tine

dorindu-mă

mă alungi

 

 

Vizualizări: 10

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor