- Ai auzit şi tu că ziua scade?

Eu fac ce fac şi intru în bucluc,

Habar nu am ce-nseamnă “cumsecade”,

Pe alte căi poveştile mă duc.

 

Am încercat ad literam, iubite,

Să mă comport aşa cum alţii spun,

Dar prea banale căi şi prea finite

Aş traversa. Eu n-am destin comun...

 

Sunt vis din vis şi noaptea escapade

M-atrag, iar tu, pe cât de vinovat,

Nu vrei să-mi spui şi mie cum se cade

Să mă comport? E-atât de complicat?

 

- Aici, în nord, parcă-și comprimă ora

Minutele. E vreme de răsfăț,

Pe cerul gri dansează aurora,

Spune-mi ce vrei, îți jur c-o să te-nvăț

 

Să calci cu fruntea sus pe eticheta

Impusă de nebuni, rigori de rând

Le vom lua la țintă prin luneta

De la etaj... Și-o să-ți propun râzând

 

Să ne-aliem, să ducem cruciade,

Eu numai mie însumi mă supun,

De-aceea-ți spun, iubito, cum se cade,

Să mă urmezi, că ești pe drumul bun!

 

Liliana Trif & Ioan Grigoraș

Vizualizări: 14

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2017   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor