De mici bătrâni, cu albi obraji ca Luna,
În uraganul vieţii, ca frunzele uscate,
Plutesc aiurea către buna moarte,
Ducând, de spini, pe fruntea lor, cununa.

De mici maturi, stăpâni pe grija vieţii,
Înconjuraţi de ură şi de teamă,
Fără de tihna dragostei de mamă,
Primesc în mâna-ntinsă bănuţul dimineţii.

Când îl primesc! Când nu, cată-n gunoaie,
Visând c-or să-l primească mâine.
Că vor mânca întreagă, calda pâine,
Scăpând de foamea surdă ce-i înmoaie.

Ei, fraţi de câine, pat având trotuarul,
Împart puţinul milei generale,
Speranţe au trăind cumplita jale,
Că mâine le va fi mai blând calvarul.

Şi mă întreb: ce-ar face de-ar avea
Puterea să transforme ei destine?
Cum s-ar lupta, dac-ar avea cu ce,
Să descompună răul dens în bine?

Ce idealuri, obiective, ţeluri,
Ar urmări cu teamă de eşec?
Ei ştiu ce-nseamnă rău în mii de feluri
Şi bezna, când se stinge-al zilei bec.

Fără stupidităţile lascive,
Cu care rafinaţii operează.
Fără extenuante tabieturi,
În care lamentabil eşuează.

Şi asta fiindcă neştiind ce-i răul
Şi foamea cruntă, strada şi gunoiul,
Nu le respect-o clipă-avertismentul,
Când n-au avut sub unghie noroiul.

Şi nesimţind pe pielea lor arsura,
Nici frigul, setea, teama de bătaie,
Vorbesc tangent, străini de-aceste toate,
Privind spre şemineul din odaie.

Nemulţumiţi cum le-a lucrat tâmplarul,
Dorind mereu la mobile altă sculptură,
Sătui de trufandale, scârbiţi de icre negre,
Gândesc savant la altă-mbucătură.

Nici nu concep ce-ar fi dacă destinul,
I-ar arunca în stradă printre noi…
Ce ar simţi, dacă le-ar fi făptura,
Aici, sub munţii noştri de nevoi.

Vizualizări: 57

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2019   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor